ALINAre de Paula Pantea⭐⭐⭐⭐⭐

��Nici nu știu de unde să încep, atâtea gânduri și idei mi se plimbă prin cap ca un vârtej. Mi-a plăcut cartea, e interesantă și captivantă. Alina a trecut prin atâtea, învățând câte ceva, descoperind diferite tipuri de oameni, maturizându-se, suferind, zâmbind, iar toate astea au avut scopul lor de a o întări. A fost...ceva special. Dacă în alte cărți modul cum erau scrise întâmplările se asemănau într-un fel sau altul, aici se diferențiază puțin. Stilul autoarei are un farmec al său care captează rapid cititorii și nu-i mai lasă decât după ce ultima pagină a fost citită.

��Dintre Bogdan și Luca l-aș alege pe ultimul ca personaj preferat. Why? Atitudinea lui. Luca e un caracter interesting, oscilația lui între tipul rece și tipul atent te atrage fără să vrei. Deși nu prea mi-a plăcut comportamentul lui față de Alina, atunci când a mărturisit ce simțea față de ea și de ce se purta așa, l-am putut înțelege mai bine.

��Nici Bogdan nu e mai jos. Mi-a plăcut faptul că încerca să o protejeze pe Alina de latura lui proastă și că i-a dat ce era mai bun. Credeam că o să-i văd în cele din urmă împreună, iar atunci când a plecat mi-a părut rău. Se potriveau.

��Recomand cartea din inimă, merită citită. E ușor de parcurs și nu te plictisește nicio clipă pentru că mereu apare câte ceva ce te surprinde.

Alinare e genul acela de carte care te prinde fără să-ți dai seama, nu prin perfecțiune, ci prin cât de reală se simte.

Alina e o tânără care încearcă să se așeze în propria ei lume: job, prieteni, responsabilități și multe întrebări pe care le ascunde sub zâmbetul ei.

Cartea are vibe-ul unui jurnal neretușat, în care o vezi cum se lovește de propriile temeri și cum își notează, parcă, toate fricile și încercările.

Alina il întâlnește pe Vlad și odată cu el începe și tot haosul emoțional. Nu e o poveste siropoasă, ci mai degrabă una plină de umbre, și de decizii grele.

Ce mi s-a părut sincer frumos e felul în care cartea alternează între cine a fost Alina și cine ar putea deveni. Prima iubire, pierderi, absențe dureroase, relații încurcate cu bărbații din viața ei, toate se simt ca niște capitole neterminate care o urmăresc încă. Și chiar dacă finalul a venit mai repede decât m-aș fi așteptat, povestea rămâne una intensă, vulnerabilă și foarte umană. O incursiune în mintea unei fete care încearcă să se repare în timp ce lumea îi cere să fie deja întreagă.

 "ALINAre" m-a atins profund. Este genul de carte care nu doar că te face să citești, dar te și face să reflectezi, să simți fiecare cuvânt și fiecare moment pe care îl trăiești. Povestea Alinei este una dintre acelea în care toată nevoia de alinare și de iubire se naște dintr-o confuzie interioară – o tânără prinsă între visuri și realitatea vieții adulte, între traumele trecutului și speranțele pentru viitor.

Am simțit cartea asemenea unui jurnal al unei inimi rănite, o inimă care, deși caută dragostea, nu știe prea bine cum să o accepte și nici pe cine să o ofere. Stilul autoarei este sensibil și sincer, iar acest jurnal al Alinei devine, treptat, o meditație asupra celor mai adânci răni ale sufletului.

Este o poveste de iubire intensă, dar și de auto-descoperire, în care relațiile sunt deseori un labirint în care nu găsești răspunsuri, ci doar mai multe întrebări. Vlad este ca o furtună pentru ea – pasional și provocator, dar totodată confuz și uneori toxic, lăsând-o să se întrebe dacă, într-adevăr, iubirea a fost ceea ce și-a dorit.

Cartea îmbină perfect trecutul cu prezentul, trecând prin momentele de durere ale Alinei: absența tatălui, iubirile pierdute și relațiile complicate. Iar fiecare pagină pare să fie un pas mai aproape de înțelegerea că, uneori, durerea nu trebuie neapărat să fie înlăturată, ci doar acceptată și trăită. Poate că alinarea nu înseamnă să uităm ce ne-a rănit, ci să învățăm să trăim cu acele răni, să le îmbrățișăm, să le înțelegem.

Este o poveste despre reconstrucția sinelui și despre nevoia de a înfrunta demonii interiori pentru a găsi adevărata alinare.

„ALINAre” este o poveste despre vulnerabilitate, despre cum uneori suntem toți pierduți și neînțeleși, dar totuși continuăm să căutăm iubirea și sensul. Și chiar dacă nu găsim întotdeauna răspunsurile pe care le așteptam, rămâne un drum de urmat. O lectură care rămâne cu tine mult timp după ce ai închis cartea.

Recomand cu drag „Alinare”! O poveste de dragoste intensă, scrisă cu sensibilitate și suflet.

ALINAre” este o poveste de viață, reală, emoționantă, plină de trăiri intense.

În această carte o vom găsi ca protagonista pe Alina, începând de la o puștoaică plină de vise, până la o femeia cu inima îndoită.

Viața tinde să fie nedreaptă uneori, iar acest lucru îl regăsim și în povestea Alinei.

Am trăit alături de ea fiecare moment al vieții sale, am experimentat împreună fiecare gând și emoție, fapt care i se datorează autoarei pentru ca reușit să pună în fiecare pagină o poveste atât de reală, vibrantă.

„ALINAre” nu este doar un roman, ci o confesiune puternică, un strigăt interior care ajunge direct în inima cititorului. Paula reușește să surprindă cu o sinceritate brutală acele momente care schimbă o viață, acele clipe care ne urmăresc pentru totdeauna, chiar și atunci când credem că am găsit alinarea.

Cartea se citește cu nod în gât și cu inima strânsă. Este modernă, curajoasă și surprinzător de autentică, pentru că Paula nu se teme să arate fragilitatea, trauma, dar și forța incredibilă a unui suflet care continuă să caute. Limbajul său este direct, dar plin de emoție, iar momentele de umor fin dau poveștii acea nuanță de viață reală care face romanul memorabil.

„ALINAre” nu doar că te prinde, dar te face să te întrebi și tu: Ce vreau de fapt? Cine sunt eu când rămân singur cu rănile mele?

Un debut remarcabil, profund și tulburător, care promite multe pentru viitorul literar al Paulei.

Recunosc, am fost curioasă de această carte încă din momentul în care am văzut-o pe bookstagram. M-a atras imediat, atât prin titlu, cât și prin coperta care îmi dă un vibe tare fain.��

Povestea a fost pentru mine ca o gură de aer proaspăt. Ca o Duminică Seara petrecută în liniște, urmată de o Luni Dimineața în care nu eram pregătită să ies din acea stare. Am simțit-o ca pe o cafea lungă cu o prietenă dragă, care mi-a împărtășit cu sinceritate povestea vieții ei.

M-a prins din primele pagini și am citit-o pe nerăsuflate, curioasă să aflu drumul Alinei – „�� ������ă ��������������ă, ������ ����������ă, ���� �������� ������ț�� �� ������������������-�� �������� �������� ��������������” – prin diferite etape ale vieții. Am urmărit evoluția ei, pașii spre vindecare și maturizare după un eveniment tragic ce i-a provocat o ruptură interioară profundă.

Am râs, m-am întristat și am trăit alături de ea fiecare moment. Sarcasmul fin din replicile Alinei mi-a plăcut enorm, iar poezia dedicată bunicii m-a emoționat până la lacrimi.��

Finalul mi-a plăcut dar aș fi vrut să aflu mai multe detalii.

I-am acordat 4.5 stelute.

Cartea asta m-a surprins plăcut și m-a atins mai profund decât mă așteptam. ALINAre nu e doar o poveste despre suferință și vindecare, ci un dialog sincer cu sinele, scris cu mult curaj și finețe. Am simțit durerea Alinei, dar și speranța care se strecoară printre rânduri – uneori firavă, alteori radiantă. Mi-a plăcut stilul autoarei: simplu, dar încărcat de emoție, fără artificii inutile. Și, pe lângă toate trăirile intense, cartea are și momente de umor fin, care vin exact când ai nevoie de o gură de aer. M-am regăsit în multe fragmente și am închis cartea cu gândul că unele răni nu trebuie neapărat să se vindece complet, ci doar să fie înțelese. Recomand din toată inima!

Povestea Paulei Pantea anunță ore de citit pe nerăsuflate încă de la început. O carte ușor de citit, o poveste în care te afunzi capitol după capitol, un personaj principal pe care simți că-l cunoști. Cartea abundă de suspans și reușește să transmită emoție prin conexiuni umane cu adevărat palpabile și personaje bine definite, de care te atașezi ușor.