Orice antologie de acest gen este incompleta. Autorii vin si pleaca, martorii dispar, imbatranesc, amintirile palesc sau sunt idealizate, primind o dinamica proprie. Istoria traita poate trece usor in fictiune, un fenomen bine-cunoscut, cu care ne confruntam aproape zilnic in mass-media. De aceea, antologatorul trebuie sa dea dovada de curaj, persuasiune si celeritate, avand in vedere generatia poetului si anii trecuti de la plecarea sa. O poeta sibiana care l-a cunoscut bine pe Mircea Ivanescu a murit de curand, inainte de a pune pe hartie ceea ce doar ea stia. Nu mi-a spus cat de bolnava este, doar ca voi primi un text scris cu pixul, ea neavand computer. Asteptam sa vina cu textul. Altii s-au retras complet din viata publica sau sunt foarte bolnavi, iar altii, desi i-au fost apropiati, au promis, dar nu au livrat. Regret profund absenta lor din aceste pagini. Mircea Ivanescu nu a fost doar un poet si un traducator exceptional, ci si un om om foarte generos - nu doar poetii sibieni carora le-a prefatat volumele stiu acest lucru. Dar generozitatea autentica nu se vrea recompensata, ea este pur si simplu. Poate ca nu am fost eu cel mai potrivit pentru a realiza aceasta antologie, locuind departe de tara,dar mi s-a parut ca ii sunt dator lui MI si am actionat. Le multumesc tuturor celor care au raspuns apelului meu, pentru texte si fotografii, stiind insa foarte bine ca au facut-o de dragul poetomului MI si nu pentru mine. - Dan Danila, Leonberg 2025