O carte extrem de actuală în contextul cultural autohton.
 

Publicată în 1994 și dezvoltând la proporții gigantice și strivitoare pentru scriitori slabi de înger și nu numai teoria anxietății influenței care l-a făcut celebru pe Bloom încă din 1973, Canonul occidental se dovedește astăzi a fi fost o profeție adevărată în contextul actualelor direcții critice și teoretice din studiile postcoloniale și de world literature, dar și din perspectiva programelor de literatură comparată și world literature din SUA. Faptul că timpul i-a dat dreptate nu poate decât să îl bucure pe vizionarul Bloom, care a rămas până astăzi un solitar în peisajul spațiului academic american printr-o virulentă și neobosită, chiar dacă uneori împinsă la extrem, apărare a esteticului. Fascinantă prin puterea de persuasiune și forța limbajului proprie lui Bloom, această carte stârnește reacții dintre cele mai diverse: iubită de adepții esteticului și de fanii lui Shakespeare, dar și puternic criticată de așa-numita Școală a Resentimentului care îi include pe urmașii lui Barthes, Foucault, Derrida, studiile postcoloniale și feminismul pentru respingerea radicală a oricărei forme de politică în ceea ce privește fenomenul literar, această carte nu va lăsa indiferent pe nici un intelectual cu adevărat interesat de literatură.

 

Construiți după chipul și asemănarea lui Bloom, cei câțiva aleși care apar în paginile acestei Biblii a literaturii fie că e vorba de Dante și James Joyce sau de Emily Dickinson și Virginia Woolf devin personaje de dimensiuni uriașe fantastic de vii. Pictat de Bloom în culorile Apocalipsei, peisajul literar actual poate învăța ceva de la Joyce însuși: că orice final este un început, așa cum autorul romanului Finnegans Wake pe care îl numea my abookalypse sfârșește istovitoarea călătorie prin 16 limbi și cel puțin tot atâtea literaturi prin începutul frazei de deschidere a cărții, al cărei început este finalul aceleiași fraze.

 

Dovedind un curaj eroic și o uluitoare erudiție, Canonul occidental este un tur de forță care explică de ce unii scriitori au reușit să învingă uitarea căreiaîi cad pradămai toate eforturile umane. Această carte constituie o speranță că ceea ce umanitatea a prețuit vreme îndelungată, și posteritateava prețui. - The New York Times Book Review

 

Lista lui Bloom este cea care va atrage atenția cititorilor, însă textul care o precedă este cel care oferă adevărata plăcere a lecturii. - Entertainment Weekly

 

Cu o calmă voioșie, Harold Bloom are îndrăzneala de a-și pune propria amprentă asupra întregii literaturi de la Geneză la Ashbery, rivalizând prin proporții cu eroii săi, criticii Sainsbury, Curtius sau Auerbach, deși mult mai atras de aventuri periculoase decât aceștia. Într-un fel, adevăratul erou al acestei cărți, ca și în cazul celorlalte cărți ale sale, este Bloom însuși, care este îndrăzneț fără emfază, polemic, dar prietenos, făcându-și o dogmă din nerespectarea dogmelor, mereu mult prea absorbit de o mulțime de lucruri și fiind gata oricând să ne împărtășească ce crede despre toate. - Frank Kermode, The London

Traducere din limba engleză de Delia Ungureanu.