Jose Saramago s-a nascut la 16 noiembrie 1922 la Azinhaga (Ribatejo), intr-o familie modesta. Destinul sau scriitoricesc a avut o traiectorie uluitoare, culminind cu decernarea Premiului Nobel pentru Literatura (1998). Dupa debutul din 1947 cu un roman ulterior renegat de scriitor, urmat de o tacere de aproape doua decenii, Saramago a publicat volume de poeme, cronici literare si politice, nuvele, piese de teatru, nenumarate traduceri, revenind la roman abia in 1977 cu Manual de pictura si caligrafie. Ridicat de la pamant (1980) ii aduce recunoasterea in spatiul lusitan si impune fraza si punctuatia care vor constitui de acum inainte marca inconfundabila a stilului sau. Celebritatea internationala o dobandeste cu Memorialul manastirii (1982; Polirom, 2007), care, alaturi de Anul mortii lui Ricardo Reis (1984) si lotoria asediului Lisabonei (1989), formeaza seria narativa cu tematica istorica. In 1991 publica Evanghelia dupa Isus Cristos, cel mai polemic roman al sau, care reconstruieste o viata apocrifa a lui Isus. O cotitura in universul tematic romanesc al lui Jose Saramago o reprezinta seria de fictiuni ucronice si alegorice inceputa cu Pluta de piatra. (1986) si continuata de Eseu despre orbire (1995), Toate numele (1997), Pestera (2000), Omul duplicat (2002), Eseu despre luciditate (2004) si Intermitentele mortii (2005). "Toate numele " este un roman enigmatic, o parabola complexa despre memoria colectiva si institutiile menite sa o pastreze. Intr-un oras care se gaseste intr-un timp si un spatiu nedeterminate se afla Arhiva Generala, locul unde sunt inventariate toate numele ce au existat, exista sau vor exista vreodata. Alaturi de ea, Cimitirul General se infiltreaza printre asezamintele celor vii. Intr-o zi, un functionar al arhivei porneste in cautarea unui nume de femeie, iar aceasta aventura plina de riscuri ii va purta din lumea celor inca in viata pe taramul celor disparuti, pentru ca la finalul ei eroul sa realizeze ca memoria este singura stavila in calea uitarii si a disparitiei totale.