Miguel De Unamuno s-a nascut in 29 septembrie 1864 la Bilbao, Spania si este cunoscut drept prozator spaniol, filozof, profesor, eseist, poet si dramaturg. Dupa studii de literatura si filozofie la Madrid, este numit profesor la Universitatea din Salamanca, unde va functiona decenii la rand, cu intreruperi impuse de conflicte cu autoritatile politice. Romanele sale, precum: Paz en la guerra ("Pace in razboi", 1907), Niebla ("Negura", 1914), Abel Sanchez (1917), La tia Tula ("Matusa Tula", 1921) si San Manuel Bueno, Martir ("Bunul sfant Manuel, martir", 1931), marturisesc acea convingere a autorului potrivit careia, "cea mai profunda filozofie trebuie cautata in romane". Daca proza sa s-a dovedit un domeniu apt sa sustina convingerile sale filozofice, in piesele de teatru La esfinge ("Sfinxul", 1909), Sombras de suene ("Umbre de vis", 1930), El otro ("Celalalt", 1932) Unamuno porneste de la afirmarea ca "lumea este teatru" (el mundo es teatro), raportat continu la experienta existentiala. Poezia reprezinta poate cea mai calda si mai putin speculativa parte a amplei sale creatii. Este zona in care filozoful Unamuno se retrage din fata intrebarilor metafizice, pentru a ramane pur si necontrafacut in lumina propriei sale constiinte. Moare la varsta de 72 de ani, in timp ce se afla in Spania.