Emil Garleanu (5 ianuarie 1878 - 2 iulie 1914) a fost prozator, regizor, scenarist de film si jurnalist roman. Incepe liceul la Iasi in 1889, unde urmeaza trei clase, se retrage si se inscrie la Scoala Fiilor de Militari din Iasi. A fost sublocotenent in armata romana, dar este exilat la Barlad pentru activitatea sa publicistica, interzisa de regulamentul militar. In anul 1900 se inscrie la Facultatea de Litere a Universitatii din Iasi. A inceput sa scrie la revista ieseana "Arhiva", revista condusa de A.D. Xenopol, cu schita "Dragul mamei" si cu poezia "Iubitei", sub pseudonimul Emilgar. A colaborat la revistele Arhiva, Evenimentul, Samanatorul, Luceafarul, Albina, Convorbiri literare si Flacara. Garleanu a debutat cu volumul Batranii (1905), in care sunt evocati boieri de vita veche, patriarhali si visatori, superiori lumii noi, burgheze, care i-a ruinat. Cel mai cunoscut volum a lui Emil Garleanu este "Din lumea celor care nu cuvanta" (1910), in care a relatat intamplari alegorice din viata gazelor, pasarilor, animalelor si plantelor.