Grigore Alexandrescu (1810-1885) a fost poet si fabulist roman. S-a nascut la Targoviste, fiind al patrulea copil al vistiernicului M. Lixandrescu. Ramane orfan si sarac, dar de mic dovedeste o inteligenta deosebita si o memorie extraordinara. Invata greaca si franceza. A devenit elev la Colegiul National "Sfantul Sava" din Bucuresti, fiind coleg cu Ion Ghica. Face cunostinta cu Ion Heliade Radulescu si uimeste pe toti prin talentul sau poetic. Un timp va locui acasa la Heliade, care-i va publica prima poezie, "Miezul noptii", in Curierul Romanesc, urmata de elegia "Adio". O vreme a fost ofiter, dar a demisionat (1837). Din pricina unor scrieri (Anul 1840 si Lebada si puii corbului) poetul a fost inchis. Poezia sa a fost influentata de ideile care au pregatit Revolutia din 1848. E ultimul fabulist autentic din literatura romana, lasandu-ne peste 40 de fabule, in care adevarul e mascat, din cauza cenzurii autoritatilor (Cainele si catelul, Boul si vitelul, Dreptatea leului, Vulpea liberala, s.a.). Lui Alexandrescu ii revine meritul de a fi consacrat in literatura romana ca specii literare autonome epistola, meditatia si satira. A murit la Bucuresti, in al 75-lea an de viata.