Nikos Kazantzakis (1883-1957) s-a nascut la Iraklion, in insula Creta, unde a fost si inmormantat. intre 1902 si 1906 a urmat dreptul la Universitatea din Atena, apoi, timp de doi ani, si-a continuat studiile la Paris, unde a audiat cursurile filozofului Henri Bergson. A strabatut Grecia si lumea in lung si-n lat, calatorind ca nici un alt scriitor grec. Aflat vesnic in conflict cu autoritatile din tara pentru opiniile sale indraznete (asemenea prietenului sau Panait Istrati, era atasat ideilor de stanga), desi a indeplinit o vreme si functii publice, a gasit mai multa audienta in strainatate decat in Grecia. A fost nominalizat in mai multe randuri la Premiul Nobel. A primit, in 1956, Premiul pentru Pace la Viena. In jumatatea de secol daruita literaturii, a fost creatorul unei opere de dimensiuni impresionante: poezie (Odiseea. o continuare moderna, 1938, contine 33333 de versuri), proza (in afara faimosului Viata si peripetiile lui Alexis Zorbas, 1946, a scris romane care sunt tot atatea momente de ref erinta ale literaturii secolului XX — intre care Hristos rastignit din nou, 1948, Ultima ispita a lui Hristos, terminat In iulie 1951, dar publicat in Grecia in 1955, si Capitan Mihalis, 1953), dramaturgie, memorialistica (cartile sale de calatorie au repurtat, de asemenea, un mare succes), eseuri si traduceri (Divina Comedie, Odiseea etc.). S-a bucurat de celebritate in lume ca nici un alt autor grec, detinand recordul de traduceri: in peste 100 de tari. Raport catre El Greco, terminat in 1956, a aparut dupa moartea lui Kazantzakis, in 1961, si a fost tradus in peste 15 limbi — versiunile germana franceza inregistrand un record de reeditari, 13 si , respectiv, 9.