In anul 1987 fugeam din Romania comunista pentru a recapata ceea ce intetegeam atunci prin libertate de gandire si de expresie, adica sa ma pot exprima public si privat, fara nici o opresiune civila si, mai ales, politica. Ajuns in Franta, noua mea patrie de azil politic si apoi de cetatenie, fara speranta ca voi revedea vreodata tara mea de nastere, am inceput sa ma confrunt cu alte semnificatii ale libertatii in viata cotidiana si apoi in cea profesionala, academica. Am inteles ca libertatea este un concept, o idee, o traire, o ideologie, pe scurt, o lume foarte comptexa, alta decat cea pentru care fugisem eu si despre care, in referentialul comunist, construiam alienat in raport cu viziunea pe care Occidentul avea sa mi-o reveleze.

De aceea, am pus in centrul acestor randuri chestionarea morala a gandirii si actiunii, trecuta prin toata experienta mea de cercetator, de profesor universitar in cele mai exigente universitati franceze si, cel mai important poate, de cetatean si de om. Promisiunea umila a acestei carti in contextut tehnologizarii profunde a societatii? Proiectul unei reconsiderari a cetateniei noastre, care nu mai poate fi civica, adica incrustata intr-un modet unic, un statut comun, o unitate de raspuns la un ansamblu de obligatii, de drepturi si de privilegii, ci una religioasa in sensul de religare, de creatoare de legaturi.