Poezia Luciei Bibarț este sobră, cu o tăietură fermă, masculină, deși cântă feminități încărunțite. Este o contradicție fecundă între stilistica ce se dorește expresivă și tonalitatea în bemol din poezia ei. Un realism psihologic cu substrat romantic. O poezie a introspecției și a vizionarismului autoscopic. Puternică și fragilă totodată, ca un râu năvalnic strâns în îndiguiri nemiloase. Poezie a maturității bine strunite, abil înstrunate. Când femininele de azi scriu mult, fandosit sau romanțios, volumul în discuție, Decojirea cearcănelor, aduce fermitate și maturitate. Între Angela Marinescu și Nora Iuga scrie Lucia Bibarț. - Felix Nicolau