Exista poeti a caror munca poate fi explicata, dar exista si poeti inexplicabili, cum e Cesar Vallejo. Insa a fi incapabil sa explici nu inseamna ca esti incapabil sa intelegi, chiar daca poemele lor sunt incomprehensibile, cu totul ermetice. [...] Poezia lui Vallejo este cea a conditiei umane. Ea tine de realitatea existentiala in care se alcatuiesc vietile barbatilor si ale femeilor: incertitudinea despre originea si viitorul nostru pe acest pamant; extremele suferintei si ale disperarii pe care le poate atinge fiinta umana; si, de asemenea, intensitatea emotiilor noastre atunci cand ne inving iubirea, excitatia, mila sau nostalgia. [] Ea ne face sa simtim adevaratele fibre ale existentei, ea ne dezbraca de tot ceea ce este incidental si trecator si ne reconforteaza cu ceea ce este esential in noi: cu faptul ca suntem muritori, cu disperata noastra dorinta de a ajunge la transcendenta si oarecum de a supravietui mortii, cu absurdul, cu erorile si confuziile care hotarasc destinele noastre individuale. - Mario Vargas Llosa