Pentru a intelege amintirile jurnalistice ale lui Archibald (pseudonimul lui Gheorghe Radulescu) trebuie avute in vedere transformarile suferite de societatea romaneasca dupa Marea Unire. El ofera o imagine a Romaniei Mici, guvernata in afara de principiile si de prescriptiunile constitutionale si abandonata unui regim de dictatura fara raspundere: dictatura primilor-ministri si a sefilor de partid, dupa expresia lui Constantin Argetoianu. Politicianul se referea la alternanta la putere a liberalilor - cei care voiau, chipurile, continuarea reformelor - si a conservatorilor - cei care spuneau ca Romania a avut parte de suficiente reforme si ca acum consolidarea statului este misiunea primordiala. Insa, la Archibald apare insa o imagine transfigurata de amintirea duioasa pe care o poarta liderilor conservatori - mai ales lui Lascar Catargiu -, dar si marilor lideri liberali precum Ion C. Bratianu si D.A. Sturdza; o Romanie a marilor personalitati literare pe care le-a cunoscut Archibald, in primul rand a lui Caragiale. Amintirile lui Archibald, cu toate micile feste pe care i le joaca memoria, construiesc un tablou original si plin de seva despre ce au insemnat cele doua mari partide din Romania regelui Carol I, liberalii si conservatorii, iar ilustratia de epoca a volumului de fata ne ajuta sa intram in atmosfera sociala, culturala si politica a vremii.