eBook Dincolo de bine si de rau
Faptul ca filozofia nu este o abstractie rece, ci traire, suferinta si sacrificiu pentru omenire il stia Nietzsche prea bine, si a fost pentru el un exemplu. A fost condus in sus spre ghetarii erorii grotesti, dar viitorul era, in realitate, taramul iubirii sale, iar generatiilor urmatoare, noua, a caror tinerete ii datoreaza infinitul, Nietzsche le va aparea ca o figura de un tragism plapand si onorabil, inconjurat cu flacari de fulgerul acestei schimbari de epoca. - Thomas MANN
Cine se lupta cu monstri trebuie sa ia seama sa nu se transforme la randul lui intr-un monstru. Iar daca vei privi multa vreme intr-o prapastie, prapastia va privi si ea in adancul tau.
Vanitatea noastra ar dori ca, din tot ceea ce facem, tocmai lucrul care ne reuseste cel mai bine sa fie considerat cel mai greu de realizat. Asta explica originea multor sisteme morale.
Lucrurile facute din dragoste au loc intotdeauna dincolo de bine si de rau.
Fragment din ebook:
"Cum s-ar putea naste ceva din opusul sau? De pilda, adevarul, din eroare? Sau vointa de adevar, din vointa de amagire?
Sau fapta dezinteresata, din egoism? Sau pura contemplatie senina a inteleptului, din cupiditate? O asemenea geneza este cu neputinta; cine viseaza la ea e un nebun sau chiar mai rau; lucrurile de maxima valoare trebuie sa aiba o alta origine, una proprie - ele nu pot proveni din aceasta lume meschina, plina de amagiri, ademenitoare si efemera, din acest haos de iluzii si pofte. Dimpotriva, temeiul lor trebuie sa se afle in sanul Fiintei, in ceva imuabil, intr-un Dumnezeu ascuns, in "lu crul in sine" - acolo, si nicaieri altundeva! - Judecata de acest tip e prejudecata tipica, in functie de care pot fi recunoscuti metafizicienii din toate timpurile; acest mod de a judeca constituie fundalul tuturor operatiilor lor logice; plecand de la aceasta "credinta", ei isi dau silinta sa ajunga la "cu noastere", la ceva botezat solemn, in final, cu numele de "adevar".
Credinta fundamentala a metafizicienilor este credinta in antiteza valorilor. Nici celor mai prevazatori dintre ei nu le-a venit ideea sa se indoiasca de la bun inceput, cand asta era totusi imperios necesar; chiar daca ei isi propusesera ferm de omnibus dubitandum [sa se indoiasca de toate]. Pentru ca este legitim sa punem la indoiala, in primul rand, existenta antitezelor in general, iar, in al doilea rand, sa ne intrebam daca acele evaluari populare si antinomii valorice asupra carora si-au pus pecetea metafizicienii nu sunt cumva simple aprecieri de suprafata."
Cine se lupta cu monstri trebuie sa ia seama sa nu se transforme la randul lui intr-un monstru. Iar daca vei privi multa vreme intr-o prapastie, prapastia va privi si ea in adancul tau.
Vanitatea noastra ar dori ca, din tot ceea ce facem, tocmai lucrul care ne reuseste cel mai bine sa fie considerat cel mai greu de realizat. Asta explica originea multor sisteme morale.
Lucrurile facute din dragoste au loc intotdeauna dincolo de bine si de rau.
Fragment din ebook:
"Cum s-ar putea naste ceva din opusul sau? De pilda, adevarul, din eroare? Sau vointa de adevar, din vointa de amagire?
Sau fapta dezinteresata, din egoism? Sau pura contemplatie senina a inteleptului, din cupiditate? O asemenea geneza este cu neputinta; cine viseaza la ea e un nebun sau chiar mai rau; lucrurile de maxima valoare trebuie sa aiba o alta origine, una proprie - ele nu pot proveni din aceasta lume meschina, plina de amagiri, ademenitoare si efemera, din acest haos de iluzii si pofte. Dimpotriva, temeiul lor trebuie sa se afle in sanul Fiintei, in ceva imuabil, intr-un Dumnezeu ascuns, in "lu crul in sine" - acolo, si nicaieri altundeva! - Judecata de acest tip e prejudecata tipica, in functie de care pot fi recunoscuti metafizicienii din toate timpurile; acest mod de a judeca constituie fundalul tuturor operatiilor lor logice; plecand de la aceasta "credinta", ei isi dau silinta sa ajunga la "cu noastere", la ceva botezat solemn, in final, cu numele de "adevar".
Credinta fundamentala a metafizicienilor este credinta in antiteza valorilor. Nici celor mai prevazatori dintre ei nu le-a venit ideea sa se indoiasca de la bun inceput, cand asta era totusi imperios necesar; chiar daca ei isi propusesera ferm de omnibus dubitandum [sa se indoiasca de toate]. Pentru ca este legitim sa punem la indoiala, in primul rand, existenta antitezelor in general, iar, in al doilea rand, sa ne intrebam daca acele evaluari populare si antinomii valorice asupra carora si-au pus pecetea metafizicienii nu sunt cumva simple aprecieri de suprafata."
PRP: 22.16 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
.00Lei
.00Lei
22.16 LeiPrimești 0 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Faptul ca filozofia nu este o abstractie rece, ci traire, suferinta si sacrificiu pentru omenire il stia Nietzsche prea bine, si a fost pentru el un exemplu. A fost condus in sus spre ghetarii erorii grotesti, dar viitorul era, in realitate, taramul iubirii sale, iar generatiilor urmatoare, noua, a caror tinerete ii datoreaza infinitul, Nietzsche le va aparea ca o figura de un tragism plapand si onorabil, inconjurat cu flacari de fulgerul acestei schimbari de epoca. - Thomas MANN
Cine se lupta cu monstri trebuie sa ia seama sa nu se transforme la randul lui intr-un monstru. Iar daca vei privi multa vreme intr-o prapastie, prapastia va privi si ea in adancul tau.
Vanitatea noastra ar dori ca, din tot ceea ce facem, tocmai lucrul care ne reuseste cel mai bine sa fie considerat cel mai greu de realizat. Asta explica originea multor sisteme morale.
Lucrurile facute din dragoste au loc intotdeauna dincolo de bine si de rau.
Fragment din ebook:
"Cum s-ar putea naste ceva din opusul sau? De pilda, adevarul, din eroare? Sau vointa de adevar, din vointa de amagire?
Sau fapta dezinteresata, din egoism? Sau pura contemplatie senina a inteleptului, din cupiditate? O asemenea geneza este cu neputinta; cine viseaza la ea e un nebun sau chiar mai rau; lucrurile de maxima valoare trebuie sa aiba o alta origine, una proprie - ele nu pot proveni din aceasta lume meschina, plina de amagiri, ademenitoare si efemera, din acest haos de iluzii si pofte. Dimpotriva, temeiul lor trebuie sa se afle in sanul Fiintei, in ceva imuabil, intr-un Dumnezeu ascuns, in "lu crul in sine" - acolo, si nicaieri altundeva! - Judecata de acest tip e prejudecata tipica, in functie de care pot fi recunoscuti metafizicienii din toate timpurile; acest mod de a judeca constituie fundalul tuturor operatiilor lor logice; plecand de la aceasta "credinta", ei isi dau silinta sa ajunga la "cu noastere", la ceva botezat solemn, in final, cu numele de "adevar".
Credinta fundamentala a metafizicienilor este credinta in antiteza valorilor. Nici celor mai prevazatori dintre ei nu le-a venit ideea sa se indoiasca de la bun inceput, cand asta era totusi imperios necesar; chiar daca ei isi propusesera ferm de omnibus dubitandum [sa se indoiasca de toate]. Pentru ca este legitim sa punem la indoiala, in primul rand, existenta antitezelor in general, iar, in al doilea rand, sa ne intrebam daca acele evaluari populare si antinomii valorice asupra carora si-au pus pecetea metafizicienii nu sunt cumva simple aprecieri de suprafata."
Cine se lupta cu monstri trebuie sa ia seama sa nu se transforme la randul lui intr-un monstru. Iar daca vei privi multa vreme intr-o prapastie, prapastia va privi si ea in adancul tau.
Vanitatea noastra ar dori ca, din tot ceea ce facem, tocmai lucrul care ne reuseste cel mai bine sa fie considerat cel mai greu de realizat. Asta explica originea multor sisteme morale.
Lucrurile facute din dragoste au loc intotdeauna dincolo de bine si de rau.
Fragment din ebook:
"Cum s-ar putea naste ceva din opusul sau? De pilda, adevarul, din eroare? Sau vointa de adevar, din vointa de amagire?
Sau fapta dezinteresata, din egoism? Sau pura contemplatie senina a inteleptului, din cupiditate? O asemenea geneza este cu neputinta; cine viseaza la ea e un nebun sau chiar mai rau; lucrurile de maxima valoare trebuie sa aiba o alta origine, una proprie - ele nu pot proveni din aceasta lume meschina, plina de amagiri, ademenitoare si efemera, din acest haos de iluzii si pofte. Dimpotriva, temeiul lor trebuie sa se afle in sanul Fiintei, in ceva imuabil, intr-un Dumnezeu ascuns, in "lu crul in sine" - acolo, si nicaieri altundeva! - Judecata de acest tip e prejudecata tipica, in functie de care pot fi recunoscuti metafizicienii din toate timpurile; acest mod de a judeca constituie fundalul tuturor operatiilor lor logice; plecand de la aceasta "credinta", ei isi dau silinta sa ajunga la "cu noastere", la ceva botezat solemn, in final, cu numele de "adevar".
Credinta fundamentala a metafizicienilor este credinta in antiteza valorilor. Nici celor mai prevazatori dintre ei nu le-a venit ideea sa se indoiasca de la bun inceput, cand asta era totusi imperios necesar; chiar daca ei isi propusesera ferm de omnibus dubitandum [sa se indoiasca de toate]. Pentru ca este legitim sa punem la indoiala, in primul rand, existenta antitezelor in general, iar, in al doilea rand, sa ne intrebam daca acele evaluari populare si antinomii valorice asupra carora si-au pus pecetea metafizicienii nu sunt cumva simple aprecieri de suprafata."
Detaliile produsului
