Studiul de fata urmareste sa arate ca actul compozitional, in ce are el mai intim, presupune o activitate mentala extrem de asemanatoare cu activitatea logica obisnuita, in sensul ca structurile demersului logic cu rent si respectiv ale celui compozitional sunt practic vorbind aceleasi, doar ca - materialul diferind radical - apar legi specifice ale domeniului muzical care impiedica la o prima vedere sezisarea celor mai sus afirmate. [...) O piesa nu apare pentru ca autorul stie orchestratie, forme, armonie si contrapunct, si ca o aplicare deductiva a multimii de reguli si date generale (deci de premise majore) asimilate in lungu I antrenament profesional necesar, sau in experienta creatoare de pana atunci. O piesa apare -cu sanse de supravietuire, se intelege - daca autorul e capabil sa gandeasca muzica, adica sa opereze in imaginatia sa nemijlocit cu datele domeniului sonor, daca e capabil sa faca si sa desfaca o multime de imagini muzicale, de modele posibile, din care sa aleaga pe cele mai apte in a conduce la sensul urmarit. lar sensu I acesta trebuie sa-I fi intuit intr-o cat mai perfecta originalitate si cu maximum de forta si profunzime de care este el in stare. Cat despre originalitate, tin sa subliniez ca o asimilez mult mai sigur firescului la care nu s-a gandit inca nimeni decat nefirescului la care nimeni n-a avut tentatia sa se gandeasca. - Pascal Bentoiu