Înainte de a deveni obiecte de toaletă, oglinzile de bronz din Asia de Est au fost artefacte de uz ritualic, decorate cu reprezentări ale divinului și investite cu funcții magice și simbolice. Pornind de la dimensiunea concretă a artefactelor, studiul de față arată cum practicile de manufactură și întreținere a oglinzilor de bronz au generat corespondențe spirituale și au fost integrate în sistemele religioase și filosofice ale Chinei, Coreei și Japoniei. Prin comparații între texte, mituri, practici ritualice și artefacte, autoarea reconstituie rețelele simbolice care leagă oglinda de ideile de cunoaștere, adevăr, divinitate și transcendență, integrând imaginarul literar, religios și artistic într-o perspectivă unitară.

 

Cartea se adresează astfel cercetătorilor din domeniile studiilor culturale, al istoriei religiilor, al antropologiei și istoriei artei, precum și cititorilor interesați de procesele de construire simbolică a lumii în tradițiile chineze, japoneze și coreene. Ea oferă o perspectivă interdisciplinară asupra modului în care obiectele devin nu doar purtătoare, ci și creatoare de sensuri și imagini.