Pledoaria lui Gheorghe Iacob pentru istoria scrisa cu temei, cu metoda, dar si cu mestesug si pasiune vine pe linia marilor antecesori moldoveni si in dreapta traditie a suvoiului istoriografic general romanesc. "Povestea" sa despre trecut este viata reconstituita si lectie de viata deopotriva. Aceasta carte a laboratorului istoricului este si una de amintiri, si una de confesiuni, si una de idei istorice, si una de filosofie a istoriei, asa cum este o ars poetica pentru un literat care se respecta si care este respectat. Istoricul de fata, ajuns la varsta maturitatii in creatia sa (istoria este o stiinta de acumulare - spunea David Prodan - iar opera istorica de referinta vine mai tarziu decat in alte domenii), isi revarsa preaplinul experientei spre cititor, dar o face cu adanc respect pentru adevar, cu sfiala, cu dorinta de indreptare, fara ostentatie, fara semetie si fara sa dea sfaturi. - Ioan-Aurel Pop

 

Sunt adeptul unor introduceri scurte si clare. Prin urmare, voi incerca sa raspund la cateva intrebari si sa fac unele precizari.

 

Mai intai, de ce? Dupa buna primire a lucrarii Istoria Universitatii din Iasi povestita la TVR (Iasi, 2015), am hotarat sa reiau un proiect mai vechi privind publicarea unora dintre interviuri. Se doreste a fi si un modest Omagiu pentru Centenarul Marii Uniri.

Ce? Cartea cuprinde un text autobiografic si o serie dintre interviurile – din presa scrisa, la Radio Iasi si la mai multe posturi de televiziune - acordate in ultimele doua decenii. Selectia a urmarit mai ales criterii gazetaresti. Se construieste astfel o perspectiva - in evolutie - asupra istoriei Romaniei, mai ales pentru secolele XIX-XXI.

Cum? Interviurile au fost transcrise si corectate de mai multe ori (poate nu suficient?), incercand sa pastram oralitatea dialogului.

Pentru cine? Se adreseaza unui public foarte larg, adica tuturor celor interesati de istorie si adevar.

 

Mesajele: 1. Cine nu stie istorie poate fi usor manipulat; 2. La nivel de natiune, daca uitam istoria, ne pierdem identitatea.