De pe toate fronturile, din toate spitalele, din toate tranșeele, sufletele au plecat acasă, de ajun de Crăciun. La vatra părintească, la vatra familiară. La părinți, soții și frați și la prunci. La colindat. Scumpă și sfântă colindă s-a cântat din adâncul sufletului, la Crăciunul din 1914. Din depărtare, din mare depărtare. Vă reamintiți, scumpi feciori ai neamului meu, de la regimentele românești 64 din Viena, 31 din Brün, și de la toate regimentele, de pe toate fronturile, din toate spitalele semănate pe întinsul Austriei de Jos și al Moraviei. Vă reamintiți patul durerii din Znaim, Iglau, Kremsier, Wallachisch Meseritsch, Bizenz, din toate orașele pe unde v-ați purtat durerea? [...] Scumpă mi-a fost colinda pe la voi, scumpă mi-a fost colinda voastră trimisă pe aripile credinței, spre vatra casei voastre. Scump mi-a fost sufletul vostru plin de dragoste creștinească și am simțit durerea trupului vostru chinuit pe patul durerii. - Iuliu Hossu, 1932