Jurnalul unei iubiri pierdute
• Premiul Jules Renard 2020
Un scriitor nu poate reinvia pe nimeni, dar poate da viata prin cuvinte. La doi ani de la disparitia mamei sale, autorul se hotaraste sa-si transforme jurnalul doliului in carte - o carte in care nu vorbeste despre el, ci despre noi, noi toti, care trebuie sa infruntam, mai devreme sau mai tarziu, pierderea parintilor. Sa dai nume durerii, sa trasezi apoi un drum spre lumina, nu e oare acesta cel mai frumos dar pe care un romancier il poate face cititorilor sai? - Le Pelerin
Un text superb, care merge dincolo de intim. - Pages
O carte emotionanta, presarata cu ganduri si maxime pline de miez despre doliu, despre pierdere. - Le Figaro
Aceasta poveste magnifica nu vorbeste numai despre el, ci despre ei, un fiu si mama sa, legati printr-o dragoste simbiotica. - Dimanche (Belgia)
O poveste de o infinita autenticitate, coplesitoare. - Femme Actuelle
Emotionant, autentic, revigorant. - Le Soir
Traducere din limba franceza de Doru Mares.
Fragment din cartea "Jurnalul unei iubiri pierdute" de Eric-Emmanuel Schmitt:
"Grija fata de aproapele tau are doua fete; tandretea si circumspectia.
Mama mi-a oferit-o pe prima, tata pe a doua.
Ea isi facea griji pentru fericirea mea, el se indoia de reusita.
Cand, in scoala primara, luam note bune, cele mai bune din clasa, ma facea "preferatul invatatoarei" si se uita la aceasta amenintator. Cand, la colegiu, excelam fara prea mare efort, a decis sa schimb scoala. Cand, la liceu, aduceam acasa numai laude, i-a acuzat pe profesori de exces de toleranta, deplangand ravagiile sistemului, dupa 1968, si sustinand sus si tare ca nivelul invatamantului s-a prabusit. S-a mai calmat cat de cat cand, la saptesprezece ani, am castigat concursul national de compunere in franceza - concurs la care fiecare director prezenta, daca avea, cel mai talentat elev la o disciplina anume - si am fost primit la Palatul Elysee de presedintele republicii, Valery Giscard d'Estaing. Nota foarte buna la bacalaureat a contribuit, ulterior, la imblanzirea lui, pana cand am intrat la Scoala Normala Superioara de pe strada Ulm, am obtinut licenta in filozofie si apoi doctoratul, la Sorbona. De la nastere pana la douazeci si sapte de ani mi-am petrecut timpul linistindu-l pe tata.
Misterul primei clipe. Totul se joaca in doar cateva secunde si pentru totdeauna...
O distra acel amanunt care continua sa o intrige.
Ar fi trebuit sa-i raspund:
- Normal, in loc sa ma mangaie, ma asculta. Nu ma atingea cu dragoste, ci ma analiza de frica."
PRP: 32.00 Lei
Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.
25.60Lei
25.60Lei
32.00 LeiIn stoc
Estimare livrare marti, 8 octombrie
Descrierea produsului
• Premiul Jules Renard 2020
Un scriitor nu poate reinvia pe nimeni, dar poate da viata prin cuvinte. La doi ani de la disparitia mamei sale, autorul se hotaraste sa-si transforme jurnalul doliului in carte - o carte in care nu vorbeste despre el, ci despre noi, noi toti, care trebuie sa infruntam, mai devreme sau mai tarziu, pierderea parintilor. Sa dai nume durerii, sa trasezi apoi un drum spre lumina, nu e oare acesta cel mai frumos dar pe care un romancier il poate face cititorilor sai? - Le Pelerin
Un text superb, care merge dincolo de intim. - Pages
O carte emotionanta, presarata cu ganduri si maxime pline de miez despre doliu, despre pierdere. - Le Figaro
Aceasta poveste magnifica nu vorbeste numai despre el, ci despre ei, un fiu si mama sa, legati printr-o dragoste simbiotica. - Dimanche (Belgia)
O poveste de o infinita autenticitate, coplesitoare. - Femme Actuelle
Emotionant, autentic, revigorant. - Le Soir
Traducere din limba franceza de Doru Mares.
Fragment din cartea "Jurnalul unei iubiri pierdute" de Eric-Emmanuel Schmitt:
"Grija fata de aproapele tau are doua fete; tandretea si circumspectia.
Mama mi-a oferit-o pe prima, tata pe a doua.
Ea isi facea griji pentru fericirea mea, el se indoia de reusita.
Cand, in scoala primara, luam note bune, cele mai bune din clasa, ma facea "preferatul invatatoarei" si se uita la aceasta amenintator. Cand, la colegiu, excelam fara prea mare efort, a decis sa schimb scoala. Cand, la liceu, aduceam acasa numai laude, i-a acuzat pe profesori de exces de toleranta, deplangand ravagiile sistemului, dupa 1968, si sustinand sus si tare ca nivelul invatamantului s-a prabusit. S-a mai calmat cat de cat cand, la saptesprezece ani, am castigat concursul national de compunere in franceza - concurs la care fiecare director prezenta, daca avea, cel mai talentat elev la o disciplina anume - si am fost primit la Palatul Elysee de presedintele republicii, Valery Giscard d'Estaing. Nota foarte buna la bacalaureat a contribuit, ulterior, la imblanzirea lui, pana cand am intrat la Scoala Normala Superioara de pe strada Ulm, am obtinut licenta in filozofie si apoi doctoratul, la Sorbona. De la nastere pana la douazeci si sapte de ani mi-am petrecut timpul linistindu-l pe tata.
Misterul primei clipe. Totul se joaca in doar cateva secunde si pentru totdeauna...
O distra acel amanunt care continua sa o intrige.
Ar fi trebuit sa-i raspund:
- Normal, in loc sa ma mangaie, ma asculta. Nu ma atingea cu dragoste, ci ma analiza de frica."
Detaliile produsului