Prozatoarea nu se opreste la descrieri (de natura sau sentimente), ci patrunde in profunzimea conditiei umane. Pentru aceasta iti trebuie o excelenta si nuantata cunoastere a vietii. Ea se afla in posesia acestei cunoasteri, a ceea ce este esential in existenta noastra. Nu-i este strain nimic din ce este omenesc.[...] Este un roman captivant pentru cei avizi sa cunoasca si sa inteleaga viata noastra in amanuntele ei cele mai intime, uneori fericite, alteori dureroase, cu realizarile, esecurile, tradarile si bucuriile inerente vietii traite. Pentru a reusi asa ceva esti nevoit, ca prozator, sa eludezi spatiul si timpul. [...] Pentru ca aspectele esentiale ale vietii sunt aidoma in orice timp si loc al lumii. Ele isi au ecoul in launtrul nostru, unde spatiul si timpul se transforma intr-o alta dimensiune, dimensiunea umanului. - Dan Persa (Amarillys sau Arca din cer) 
 

In aproape aceeasi ordine de idei, cartea este o marturie ca lubirea nu a fost, nu este si nu va fi ceva simplu, ca "iubirile" cu "i" nu sunt decat rareori chiar daruri ale lui Dumnezeu! Probabil, cu cat trece timpul, realizam ca multe dintre posibilele iubiri nu sunt decat doar niste exercitii, daca nu chiar niste conjecturi! - Adrian G. Secara (Saudade) 
 

Numai omul, este de parere autoarea, poate renunta la sine de dragul unui ideal, dar acest sacrificiu trebuie facut cu naturaletea cu care petalele unei flori se inchid seara. Nu mai insist, desi astfel de floricele stilistice se gasesc din abundenta in romanul pe care l-am lecturat cu placere si cu dorinta de a-i degusta toate ademenirile. Si sunt atat de multe incat ii pot asigura pe cititori ca nu vor ramane dezamagiti, daca o vor lectura cu rabdare, cu tenacitate... - lonel Necula (Amarillys sau Arca din cer)