Ioan Slavici (1848-1925) a fost scriitor, jurnalist si pedagog roman, membru corespondent al Academiei Romane. Intrega opera literara a lui Slavici este influentata de viata satului ardelean. Scriitorul a fost considerat de criticul George Calinescu un "instrument de observatie excelent" al mediului rural, oferind in nuvelele sale o fresca a moravurilor, a comportamentului oamenilor in functie de stratificarea lor sociala. Ioan Slavici a absolvit Facultatea de drept si a debutat in lumea literarara in anul 1871 cu comedia Fata de birau. Printre cele mai importante scrieri ale autorului se numara romanul Mara, nuvelele Moara cu noroc, Budulea Taichii si Padureanca, iar memoriile sale publicate in volumul Amintiri, aparut in 1924, au o importanta deosebita pentru istoria literaturii noastre. Redactor la revista Timpul in Bucuresti si fondator al Tribunei din Sibiu, Slavici a fost un jurnalist renumit. In urma articolelor sale a fost inchis de cinci ori, atat in Austro-Ungaria, ca presupus nationalist roman, cat si in Romania, ca presupus spion austro-ungar. Aceasta experienta a fost reflectata de Slavici in lucrarea memorialistica intitulata Inchisorile mele, publicata in 1920. Scriitorul s-a stins din viata la varsta de 77 de ani.