Albert Camus s-a nascut in data de 7 noiembrie 1913 intr-un tinut sarac al Algeriei si este un cunoscut romancier, filozof si dramaturg de nationalitate franceza. Copilaria si adolescenta i-au fost marcate de lipsuri materiale, iar acest aspect i-a influentat puternic personalitatea. Fiind preocupat sa studieze, Camus a urmat studii de filozofie, obtinand licenta cu teza "Metafizica crestina si neoplatonismul", care prezinta raportul dintre elenism si crestinism la Plotin si Sfantul Augustin. In tot acest timp, A. Camus traieste intens: se dedica pasiunii sportive, devine chiar fotbalist, insa la varsta de 17 ani se confrunta cu primele simptome ale tuberculozei. Boala ii franeaza ascensiunea si il determina sa aleaga o viata mai retrasa in locul uneia de boem. In 1941, el incepe sa lucreze la romanul "Ciuma", pe care il termina cinci ani mai tarziu. Opera lui cuprinde romane, povestiri, piese de teatru si eseuri, ilustrand in ansamblu raportul dintre solitar si solidar in umanitate. La varsta de 44 de ani ii este decernat Premiul Nobel pentru literatura, insa dupa nici trei ani moare intr-un stupid accident de masina, in timp ce se intorcea la Paris dintr-o scurta vacanta. Exegetii operei camusiene sustin ca autorul francez poate fi considerat un filozof al absurdului si al revoltei, iar acest fapt se datoreaza celor doua mituri conturate in eseuri: cel al asumarii suferintei ("Mitul lui Sisif") si al salvarii ("Omul revoltat").