Micul abecedar prezentat aici nu poate anticipa nimic din ceea ce va urma. Nu vrea decat sa ofere cateva linii directoare pentru prezent. Nu un catehism care sa justifice aspectele individuale ale credintei crestine, sa le explice si sa le prezinte in context. Cu atat mai putin o teologie dezvoltata, nici macar o schita a ei. Doar cateva indicatoare in punctele de rascruce unde s-ar putea apuca pe un drum gresit. Doar o busola care arata mereu unde este Nordul. Busola are avantajul ca nu trebuie decat sa arate, nu sa dovedeasca. Abecedarul are dezavantajul ca nu poate dovedi suficient de detaliat unele lucruri pe care le arata. Dar are incredere ca lumina lui Hristos, spre care arata, se dovedeste singura si astfel respinge ceea ce este fals; ea este index sui et falsi. Totul va depinde deci de aceasta: sa vedem stralucirea luminii lui Hristos, in unitatea ei incomparabila.

 

In ce directie ar trebui sa privim ca sa vedem rasarind zorii? Probabil in-tracolo unde ceva cu adevarat spiritual devine vizibil in traditia bisericeasca. Unde crestinismul apare nu ca o doctrina recitata laborios, ci ca o aventura captivanta. De ce se uita toata lumea brusc la chipul ridat, dar radios al albanezei din Calcutta? Ceea ce face ea nu este nou pentru crestini: Las Casas, Peter Claver au facut lucruri similare. Dar deodata, vulcanul socotit stins a inceput sa scuipe iarasi foc. Iar aceasta batrana nu are nimic progresist, nimic traditionalist. Ea intruchipeaza fara efort centrul, intregul.