Moldova, Sfanta coroana si Regii Jagielloni. Vasalitate, putere si gandire politica (1387-1526)

Pornind de la analiza vasalitatii ca relatie de putere intre principii Moldovei si regii Poloniei si Ungariei, cartea releva o noua abordare a medievisticii romanesti, diferita de cele anterioare, prin integrarea intr-un amplu context est-central european si raportarea atenta la realitatile politice si gandirea politica medievala. Avand in centrul atentiei lupta pentru putere, lucrarea ofera o istorie riguroasa si realista, intr-o expunere diacronica, care integreaza analiza vocabularului politic, ceremonialului si a gandirii politice in contextul particular al evenimentelor istorice.

 

Desi trateaza sfera relatiilor politice, in special cele considerate externe, lucrarea se deosebeste de abordarile traditionale. Fiind una de istorie a puterii, sunt necesare unele explicatii de natura metodologica si conceptuala. Studiile privind puterea au devenit foarte populare in ultimele decenii, in contextul eforturilor de renovare a istoriei politice, prin largirea considerabila a spectrului de lucru. Majoritatea acestor demersuri nu vizeaza puterea in sens abstract si nu isi propun sa defineasca un concept, sau sa-l remodeleze, ci atentia se indreapta asupra formelor ei de manifestare. In general, tendinta este de a privi puterea ca inerenta oricarei societati umane, ca rezultat al competitiei dintre indivizi si grupuri, fiind cea care impune reguli si limiteaza efectele, pentru a nu se ajunge la anarhie. De aceea, puterea are un caracter juridico-institutional si se afla la dispozitia unei persoane sau a unui grup de indivizi, care o exercita in folosul lor si al societatii careia ii apartin. In acest caz, puterea este o expresie plenara a inegalitatii dintre indivizi si a unui raport de dominare, identificandu-se cu statul, dar care are rolul de a transforma o entitate abstracta intr-o realitate concreta.