Candva, in cursul secolului al XVIII-lea, istoria s-a rupt in doua. Fenomenul Luminilor, a caror difuzare incepuse deja cu multe decenii in urma, avea sa se dovedeasca o miscare revolutionara, multumita unei inzestrari neobisnuite pe care au primit-o ideile, cea de-a influenta direct transformarea, ba chiar bulversarea completa si ireversibila a vietii sociale. O capacitate aproape miraculoasa de propulsare a politicii, al carei reflux iremediabil a putut fi observat curand dupa aceea. Totusi, intentia lui Jonathan Israel in Revolutia mintii, precum si in trilogia sa despre razboiul purtat in sanul Iluminismului si despre rolul esential jucat de ideile Luminilor in configurarea modernitatii, trilogie pe care o sintetizeaza practic in volumul de fata, nu e sa ilustreze nasterea si moartea unei asemenea exceptii si nici sa sugereze ca, altminteri, in afara acestei epoci a difuzarii Luminilor, ideile n-ar fi fost altceva decat o slaba suprastructura. [...] Dimpotriva, pentru Israel, cazul Luminilor e doar o exemplificare neobisnuita a modului in care, in general, noul, schimbarea, impulsul dat unei dinamici istorice s-ar ivi de undeva din structura ideologica a legitimarii. Lumea - si cea produsa de Lumini, dar si cea care o precede - e profund intelectuala in substanta ei. - Veronica Lazar