Drumul ca izvor de teatralitate si de revelatii generoase din spatiul civilizatiei si al culturii. Teatrul ca indemn spre o calatorie fascinanta in lumea eroilor comici sau tragici, de ieri si de azi, grabiti sa convoace in sufletul nostru delicate trairi, consonante cu propriile experiente, intalniri si emotii. Teatrul ca spectacol. Televiziunea ca spectacol. Stadionul ca spectacol. Calatoria ca spectacol. Viata ca spectacol, cu surprin-zatoarea vecinatate dintre logic si absurd, sau dintre extraordinar si banalitate. Acesta este cuprinsul gandului cu care am pornit la drum, in monologul ce continua, astfel, itinerarul marturisirilor din cartea mea precedenta, cu titlul Pragul iubirii, aparuta cu trei ani in urma, tot la Scrisul Romanesc. Teatrul si drumul, aflate intr-un permanent si reversibil glissando ori in nebanuita interferenta, pot alcatui laolalta un spectacol binecuvantat si seducator, nepretuit demers initiatic, menit sa iscodeasca tainicele unghere ale memoriei si sa inaripeze imaginatia. Teatrul si calatoria, doua "dimensiuni" ale cunoasterii de sine si ale descifrarit tniracolului vietii. Nadajduiesc acum ca gandurile mele sa ofere cititorului cateva clipe de... spectacol, innobilate de memoria si de imaginatia domniei sale. Ce alta rasplata mai fiumoasa ar putea sa prilejuiasca acest periplu pe repede inapoi, spre a privi cu seninatate inainte?...