Ceea ce face posibila democratia, o si compromite, anume, vorbirea libera, ca drept egal al tuturor participantilor la un contract social, si care nu este in mod necesar si vorbire adevarata. A spus-o Foucault, mai bine decat noi. Ceea ce vom face diferit este sa interogam aceasta diferenta ca origine a post-adevarului. Cititorii vor fi socati sa descopere ca nu acuzam creatorii post-adevarului si nici nu scuzam publicul lui pasiv. Nu demonizam conceptul, nici nu il salvam de la inconsistentele lui. Dar suntem obligati sa verificam daca nu cumva post-adevarul era un moment necesar in devenirea postmodernitatii si daca nu putem intoarce raul impotriva lui insusi: asadar, sa cercetam daca nu cumva post-adevarul se va autodistruge, plictisind, totusi, individul care se va incapatana ca cea mai buna lume posibila pentru libertatea lui sa nu fie cea in care dreptul de a fi ignorant sau resentimentar fata de adevar e solutia universala pentru a scapa de toate realitatile incomode. - Oana Serban