Procesul trebuie citit ca o piesă indispensabilă pentru interpretarea operei și a parcursului existențial al unui scriitor major al modernității.

 

Dar Procesul e mai ales ca un text prin care prozatorul revendică de la literatură o exigență radicală, dusă dincolo de orice așteptare rațională.

 

Ediția de față a romanului se întemeiază pe textul german stabilit de Malcolm Pasley în cadrul ediției critice (Frankfurt am Main, 1990), considerată reperul filologic al operei kafkiene. Traducerea realizată de Lucian Pricop respectă opțiunea editorului critic de a conserva indeterminările manuscrisului și de a evita orice intervenție menită să ofere o falsă coerență narativă. Romanul este prezentat conform structurii stabilite de Pasley, care distinge între corpul propriu-zis al textului și un ansamblu de materiale rămase în afara construcției definitive, delimitare bazată pe criterii genetice și arhivistice, nu pe considerente interpretative sau estetizante.

 

În raport cu această arhitectură, ediția Pricop propune redenumirea secțiunii „Fragmente“ în „Anexe“, pentru a reflecta mai adecvat statutul autonom al textelor incluse și pentru a elimina o inconsecvență terminologică față de intenția declarată a editorului critic. Sunt reunite aici scrieri neterminate sau neintegrate definitiv de autor, adică: Prietena domnișoarei B., Procurorul, La Elsa, Lupta cu directorul adjunct, Casa și Călătoria la mamă. Prin această opțiune, ediția se distanțează de tradiția traducerilor anterioare în limba română, marcate de compromisuri structurale și de tendința de a facilita lectura, asumând explicit o orientare academică, centrată pe fidelitatea față de textul critic și pe transparența criteriilor editoriale.