Este un lucru minunat să constați și, mai ales, să demonstrezi că, indiferent de vârstă, există serioase preocupări de a promova un nou tip de educație în sânul generaţiilor preşcolare şi şcolare, de înțelegere că fără un mediu înconjurător sănătos nu te poți dezvolta şi nu poți exista. Faptul că aceste preocupări se axează pe astfel de probleme esenţiale pentru viitorul generațiilor tinere reprezintă un act deosebit de îmbucurător.

Dacă dorim cu adevărat, pentru generațiile tinere, să asigurăm un viitor, trebuie să ne trezim la realitate şi să construim astfel de forme educaționale bazate pe acest nou tip de concept existențial, în care indiferența să nu mai constituie exponentul comportamentului nostru, căci, încă de mic, trebuie să înțelegi că este absolut necesar să protejăm cel mai de preţ dar pe care îl avem: mediu nostru înconjurător, adică natura noastră.

Consider că prin acest act de devotament poetic și educațional, autoarea Victoria Furcoiu lansează o nouă formulă a poeziei militante pentru cei mici, respectiv un nou concept epic, prin care oamenii mici şi mari trebuie să înțeleagă că protejând cu sfințenie ecosistemele naturale, prin toate mijloacele posibile, se ajunge ca, în curând, să punem bazele unei noi discipline științifice, respectiv ecologia spirituală, în care omul îşi va putea gestiona mult mai sigur viața, sănătatea şi chiar rostul pe această planetă. Acest lucru va fi posibil numai dacă omul, de la vârste fragede, va şti să intre într-un parteneriat durabil cu toți componenții mediului, dând astfel o nouă şansă vieţii pe Terra, în ansamblul ei.

Prin descifrarea acestor taine comportamentale, vom reuşi să păşim grabnic, într-un viitor mai sigur, viitor care ne-a fost dăruit, dar pe care mulți dintre noi îl ignorăm sau îl batjocorim. De ce manifestăm acum acest comportament? Pentru că astăzi, educaţia noastră comportamentală și civică față de mediul nostru înconjurător a devenit deficitară şi egoistă.

Dacă chiar vrem să credem că noi, oamenii, ca ființe superioare de pe această planetă, putem să ne dezvoltăm sau să evoluăm armonios, abandonând aceste concepţii comportamentale ruşinoase şi total nesănătoase pentru umanitate, trebuie să milităm cu tot ce putem, cu poezia, cu patriotismul pe care îl exercităm continuu, că pentru o protecție reală și benefică a mediului înconjurător, ne vom permite, încă de mici, să înţelegem adevăratul nostru rol, iar, militând în acest fel, atunci noua disciplină care se prefigurează, respectiv ecologia spirituală sau ecologia divină a umanităţii şi a planetei terra, ne va da o nouă speranță pentru a atinge acele forme superioare de existență benefică pentru viață și, mai ales, pentru viitoarele generații.

Pentru a realiza acest lucru ne trebuie talent, multă educație, înţelepciune, voință și multă implicare individuală şi colectivă. Iată că acest lucru a fost demonstrat de această poetă că se poate şi, mai ales, că va da cele mai bune roade. Felicitări! Şi vă îndemn să continuați, căci Dumneavoastră serviți un scop nobil, dreptul la viață și la un mediu înconjurător sănătos. - Prof. Univ. Mircea Vintilescu, Doctor în Ştiinţe, Expert în Protecția Mediului