Fragment din cartea "Scrisoarea de Craciun" de Emily Stone:

"Dintre toti oamenii din lume, Max se afia aici, la nunta prietenei ei. Aici, in compania superbei lui iubite, in vreme ce ea, complet si evident singura, sedea alaturi de unchiul gras al lui John. ti venea sa se dea cu capul de masa. Ii venea sa se ridice si sa plece, ca sa nu fle nevoita sa dea ochii cu el, ca sa nu trebuiasca sa zambeasca, prefacandu-se ca l-a uitat si ca nu s-a mai gandit deloc la el de cand dadusera nas in nas la New York si ca, desigur, Max nu avea nicio legatura cu intoarcerea ei acasa.
Insa nu putea face nimic din toate astea. Tot ce putea face era sa-l priveasca traversand camera spre ei, cu un aer neobisnuit de tulburat, cu parul castaniu usor ravasit, cu mansetele camasii gri-inchis incheiate necorespunzator si cu cravata putin stramba. Era mai slab decat ultima data cand il vazuse, si-a zis in sinea ei, si usor palid, de parca i-ar fi prins bine un pui de somn, dar in rest arata la fel de chipes ca intotdeauna si se deplasa cu aceiasi pasi mari pe care si-i amintea atat de bine.
- Ai cam intarziat, nu? a suierat Erin cand el s-a asezat.
Max a ingaimat cateva scuze, si-a indreptat cravata - refuzand cu un gest din mana ajutorul lui Erin apoi s-a uitat peste masa, fix la Josie. Si-au sustinut privirea si Josie si-a simtit inima tresarind, desi a refuzat sa se uite in alta parte si astfel sa-si tradeze tulburarea. In clipa aceea nu-i pasa daca persoanele de la masa taceau sau discutau.
Max a dat discret din cap, apoi si-a dres glasul.
- Buna, a salutat scurt.
Nu parea surprins sa o gaseasca aici, a constatat Josie cu amaraciune. Sedea cu spatele drept, poate putin incordat, dar o privea fix in ochi. E posibil sa fi stiut ca ea o sa vina, si-a zis Josie in sinea ei, avand in vedere a cui nunta era, pe cand ea habar n-avusese. El facuse cunostinta cu Laura si cu John, nu? Trebuie sa fi stiut ca ea va veni la nunta prietenei sale. Josie i-a raspuns cu un gest din cap.
- Buna! a rostit cu o vocea calma si relaxata, ceea ce era bine.
A luat inca o gura de sampanie, incercand sa-si controleze bataile inimii si pulsul ce i se zbatea la incheietura. Se scursesera aproape cinci luni de cand il lasase in galeria aceea din Brooldyn si de-atunci nu-l mai vazuse si nu mai auzise nimic de el - si, sincer, nici nu incercase sa-l contacteze. De ce-ar fi facut-o? Amandoi aveau cate o relatie si, desi a ei se destramase, se parea ca a lui nu se incheiase."