Sfarsitul este aproape. Antipoeme jurnaliere

Nu diarismul poematic e cel mai mic multiplu comun al textelor (pseudo)inseriate in acest volum, ci pulsul bradicardic al poeziei. Cadenta incetinita a livrarii versurilor, retorica si permutarile grafice din interiorul prozodiei sunt fie o strategie aleasa inteligent, fie o intuitie norocoasa. Asta pentru ca ele integreaza organic spiritul reflexiv al autorului, teolog inabusit de punctele de fierbere ale intrebarilor nepuse pana la capat, cu sarcasmul lucid al acelor observatii pe care doar poetii nascuti, nu facuti, pot sa le intuiasca sub tapetul neutru al cliseelor regurgitate ale mentalului sau prefabricatelor limbajului. Antisuperficial in optica, nu e stingherit de superficialitatile propriei persona, organism adaptat tropilor poeziei postdouamiiste (new sincerity?), dar cu o estetica particularizata de galceava permanenta (alternand surdina cu confruntarea) cu autoritatea divina si modelul hristic.

 

Sfarsitul este aproape atunci cand sensul devine fad, insuficient sau se ascunde in spatele unor promisiuni nerezonabile. Lumea e maculata, dar calduta si familiara, erodata si contaminata de atmosfera unei apocalipse cu colti nepermisi de moi.

 

Vocea lui Andrei-Codrin Bucur nu suna fals, aceasta constatare fiind, la fel ca in domeniul vocal, un examen preliminar obligatoriu pentru aceia care au de gand sa aprofundeze tehnica, teoria si libertatea (nu neaparat in aceasta ordine) artei lor. - Mihaita Stroe