Silvia Andrei are un fel de a conduce naratiunea care aminteste de recomandarea lui Horatius „dulcia sunto (poemata) et quocumque volent animum auditoris agunto". E foarte placuta scriitura, captivanta chiar. Si meditatia asupra trecerii timpului (si a oamenilor odata cu el) e pertinenta si plina de intelepciune, reflectand un anume echilibru sufletesc, consolidat, poate, si de formatia clasicista a autoarei.
As remarca si talentul de portretist: din cateva linii se creioneaza elementele de portret fizic si moral impletirea naratiunii cu dialogul da un anumit dinamism povestirii si usureaza lectura. Consideratiile filozofice, discret strecurate, au intentie educativa, fara sa fie ostentative. - prof. Marinella Lascu