Sunt multe poeme citabile integral în acest volum, în care memoria afectivă se hrănește din experiențe senzoriale, din ipostaze ale sinelui, risipite de-a lungul anilor, din frânturi de viață imaginată și dintr-un sentiment copleșitor al singurătății.
Viața numărul 2 pentru pian și orchestră e o carte vie, în care pulsează ritmic sunete și tăceri, cuvinte și necuvinte, clipe de viață trăită „la cea mai înaltă ficțiune”, ca în poezia lui
Florin Iaru, și imagini fulgurante ale unui dincolo de aici și acum, rememorat, imaginat, scris de „o mână nevăzută”, care „se-apropie și rescrie”. - Carmen Mușat
Cântecul acesta a stat
înfundat într-un gol,
într-un hol al corpului meu
până acum.
El are forma unei aripi
înghesuite.
Am o singură aripă albă
cu care tot mi-am luat zborul,
asemenea păsărilor de curte,
razant cu pământul.
Aripa pereche e poate peste
garduri, peste moarte.
Tu, cititorule, prietenul meu
de departe,
Take this song and make it better.