Vrajitorul
"Stegarul si-a dus trambita la buze, eu mi-am pus coiful si m-am aplecat asupra lancii pe care mi-o daduse Uns.
Trambita a rasunat umpland valea cu ecourile unui vuiet care aducea aminte de sange si de praf. N-a fost nevoie s-o imboldesc prea tare pe Norr. A tasnit ca o sageata. Dupa doar cateva momente, Cavalerul Leoparzilor a ajuns in fata mea, cu umerii sai largi, cu coiful greu si ornat, aplecat pe gatul armasarului sau.
Varful lancii mele a ratat tinta pe care mi-o fixasem pe coiful lui, in timp ce Cavalerul Leoparzilor a lovit in dragonul de pe scutul meu, aruncandu-ma din sa. A fost pentru prima data cand ma dobora cineva, dupa Llwtch.
Mi-am pierdut cunostinta pentru o jumatate de minut, probabil. Cand mi-am revenit, Cavalerul Leoparzilor statea deasupra mea, oferindu-mi mana ca sa ma ajute sa ma ridic.
- Multumesc, i-am zis, dupa care am scuipat sange, gustul aducandu-mi aminte in chip neasteptat, dar placut, de maestrul Thope.
- Eu sunt Sir Able.
- Iti poti pastra pintenii, mi-a zis Cavalerul Leoparzilor. Si, cu siguranta, ti-i voi lasa pe servitorul schilod si pe batrani. Nu-i vreau.
- N-a castigat? a intrebat Berthold cu glas tremurator. Nu l-a doborat Sir Able din sa?
- Dar tot restul imi revine mie, a incheiat Cavalerul Leoparzilor. Da totul scutierului meu.
- Iti cer o favoare, am zis eu asezandu-ma in genunchi.
Cavalerul Leoparzilor s-a intors ca sa ma poata privi mai bine.
- Ce anume?
- Dar...
- Te rog sa-mi permiti sa-mi pastrez calul si sabia. Te rog ca o favoare personala, fiindca le iubesc pe amandoua. Dar te rog si pentru binele tau.
Cavalerul Leoparzilor a parut sa ezite. Si-a scos coiful, i l-a dat lui Valt, dupa care mi-a raspuns:
- Nu. Iti las pintenii, fiindca asa am hotarat. Si servitorii. Insa iti voi lua restul si, cu siguranta, trebuie sa am calul tau.
In timp ce vorbea, Gylf s-a asezat in spatele meu.
- N-o poti avea pe Norr, i-am raspuns, nici daca ti-o dau eu. N-ai putea s-o calaresti, chiar daca presupunem c-ai ajunge in sa. De fapt, probabil ca n-ai putea s-o prinzi ca sa incerci s-o incaleci.
- Da-mi haturile, mi-a cerut Cavalerul Leoparzilor. Iti cer sa-mi dai iapa.
- N-as putea sa-ti fac una ca asta. Cat despre sabie, daca ti-as da-o, ai arunca-o pe loc. Sau te-ar arunca ea pe tine. In orice caz, n-ar fi ceva tocmai placut.
- Eu sunt un cavaler onorabil, care respecta obiceiurile. Am presupus ca si tu esti la fel.
- Sunt.
- Nu prea mi se pare, a clatinat el din cap.
- Daca ma lasi sa-ti povestesc mai intai ce mi s-a intamplat, am inceput eu, o sa ti-o dau pe Norr, asa cum mi-ai cerut. Altfel, va trebui s-o prinzi singur. Ma asculti?"
Descrierea produsului
"Stegarul si-a dus trambita la buze, eu mi-am pus coiful si m-am aplecat asupra lancii pe care mi-o daduse Uns.
Trambita a rasunat umpland valea cu ecourile unui vuiet care aducea aminte de sange si de praf. N-a fost nevoie s-o imboldesc prea tare pe Norr. A tasnit ca o sageata. Dupa doar cateva momente, Cavalerul Leoparzilor a ajuns in fata mea, cu umerii sai largi, cu coiful greu si ornat, aplecat pe gatul armasarului sau.
Varful lancii mele a ratat tinta pe care mi-o fixasem pe coiful lui, in timp ce Cavalerul Leoparzilor a lovit in dragonul de pe scutul meu, aruncandu-ma din sa. A fost pentru prima data cand ma dobora cineva, dupa Llwtch.
Mi-am pierdut cunostinta pentru o jumatate de minut, probabil. Cand mi-am revenit, Cavalerul Leoparzilor statea deasupra mea, oferindu-mi mana ca sa ma ajute sa ma ridic.
- Multumesc, i-am zis, dupa care am scuipat sange, gustul aducandu-mi aminte in chip neasteptat, dar placut, de maestrul Thope.
- Eu sunt Sir Able.
- Iti poti pastra pintenii, mi-a zis Cavalerul Leoparzilor. Si, cu siguranta, ti-i voi lasa pe servitorul schilod si pe batrani. Nu-i vreau.
- N-a castigat? a intrebat Berthold cu glas tremurator. Nu l-a doborat Sir Able din sa?
- Dar tot restul imi revine mie, a incheiat Cavalerul Leoparzilor. Da totul scutierului meu.
- Iti cer o favoare, am zis eu asezandu-ma in genunchi.
Cavalerul Leoparzilor s-a intors ca sa ma poata privi mai bine.
- Ce anume?
- Dar...
- Te rog sa-mi permiti sa-mi pastrez calul si sabia. Te rog ca o favoare personala, fiindca le iubesc pe amandoua. Dar te rog si pentru binele tau.
Cavalerul Leoparzilor a parut sa ezite. Si-a scos coiful, i l-a dat lui Valt, dupa care mi-a raspuns:
- Nu. Iti las pintenii, fiindca asa am hotarat. Si servitorii. Insa iti voi lua restul si, cu siguranta, trebuie sa am calul tau.
In timp ce vorbea, Gylf s-a asezat in spatele meu.
- N-o poti avea pe Norr, i-am raspuns, nici daca ti-o dau eu. N-ai putea s-o calaresti, chiar daca presupunem c-ai ajunge in sa. De fapt, probabil ca n-ai putea s-o prinzi ca sa incerci s-o incaleci.
- Da-mi haturile, mi-a cerut Cavalerul Leoparzilor. Iti cer sa-mi dai iapa.
- N-as putea sa-ti fac una ca asta. Cat despre sabie, daca ti-as da-o, ai arunca-o pe loc. Sau te-ar arunca ea pe tine. In orice caz, n-ar fi ceva tocmai placut.
- Eu sunt un cavaler onorabil, care respecta obiceiurile. Am presupus ca si tu esti la fel.
- Sunt.
- Nu prea mi se pare, a clatinat el din cap.
- Daca ma lasi sa-ti povestesc mai intai ce mi s-a intamplat, am inceput eu, o sa ti-o dau pe Norr, asa cum mi-ai cerut. Altfel, va trebui s-o prinzi singur. Ma asculti?"
Detaliile produsului