O minune de carte !

In acest roman Gabriel Garcia Marquez ne dezvaluie sursa inspiratiei pe care a avut-o scriind romane de succes. De la povestea de dragoste dintre parintii lui si oprindu-se brusc la momentul inceperii povestii de dragoste dintre el si Mercedes Barcha.

Imi aduc aminte ca m-am intalnit fix inainte sa plec in Barcelona cu prietena mea Ilinca care mi-a spus ca a citit autobiografia lui Marquez si ca i-a placut foarte mult. Ii spuneam ca si eu imi doresc de mult sa o citesc, iar dupa multe luni ma gasesc scriind recenzia cartii.M-a suprins foarte tare aceasta carte. S-a dovedit a fi complet diferita fata de ceea ce imi imaginam eu inainte de a o cumpara. Vivir para contarla prezinta parte din viata lui Gabriel Garcia Marquez asa cum si-o aminteste acesta din copilarie pana ce trecuse de vreo 26 de ani.Ce m-a surprins atat de tare? In primul rand, omul ce sta in spatele atator randuri inspirate si mitice pe care le-am citit. Mi-as fi imaginat ca Marquez este oricum mai putin timid. Mi-as fi imaginat ca un om care a inregistrat succesul lui poseda o incredere interioara foarte greu de combatut. Cartea mi-a demonstrat ca nu. Refuz totusi sa cred ca timiditatea este ceva ce nu poate fi vindecata. Prefer sa consider ca in cazul lui a fost mai mult vorba despre concentrarea energiei inspre directia scrisului si neglijarea persoanei.In al doilea rand, m-a impresionat activitatea jurnalistica. Recunosc ca am avut ceva flash-back-uri de la orele din liceu de romana cand vorbeam despre directia literara si jurnalistica in Romania. Marquez a ilustrat jurnalismul ca pe un copil. Un copil pe care nu l-a vrut, pe care a incercat sa-l schimbe, dar pe care a ajuns sa-l reinventeze si sa-l iubeasca.In al treilea rand, saracia. Sper deosebire de alte carti pe care le-am citit unde saracia apare ca o boala contagioasa, in cartea lui Marquez ea este o stare materiala care nu provoaca nici un efect major asupra scriitorului. Nu cred ca am mai intalnit o asa desprindere de lucrurile materiale. Ca si cum ar fi trait intr-o lume paralela.Printre familia numeroasa, razboi si revolutii, amoruri si cronici, Marquez reuseste sa ilustreze o Columbia mai reala decat in celelalte opere, dar cu siguranta mult mai magica decat e in realitate. E de citit pentru cei care vor sa se convinga ca e posibil sa nu te lasi afectat sau impresionat de ceea ce ti se intampla sau pentru cei care vor sa vada un exemplu despre ceea ce inseamna a trai in cel mai pur si unic sens al cuvantului.

Inca nu am citit-o, isi asteapta randul pe noptiera. Dar este Marquez! Un nume care nu poate dezamagi.

A trai pentru a-ti povesti viata este permisiunea lui Marquez de a intra in cuilsele vietii lui si nu se poate rata o asemenea sansa!

Îmi pare bine că am cunoscut scrisul lui Marquez începând cu această carte, pentru că mi-a oferit întâi un vaaaast material despre drumul său în arta scrisului. Cafea, țigări, Bogota, edituri, familia sa. Nu poți să nu apreciezi biografia cuiva, pentru că nu este o bucată de ficțiune literară, ci un adevăr scris pe foi cu multă dedicație.

Nu poti lasa cartea din mana , pana nu o citesti pana la sfarsit !