Cartea lui Enoh, scrisă probabil în sec. II sau I î.Hr. și descoperită în Etiopia, în 1773, este una dintre cele mai vechi mărturii mistice existente și cel mai important text al corpusului pseudoepigrafic biblic. Pomenită în Zohar și în Epistola Sf. Iuda, cartea aceasta a exercitat o puternică influență asupra gânditorilor evrei și creștini, inclusiv asupra autorilor Noului Testament. Teme familiare, precum introducerea răului în lume de către „îngerii căzuți”, epoca mesianică, Noul Ierusalim, Învierea și Judecata de Apoi sunt numai câteva dintre ele. Bogăția de detalii și simbolismul folosit de patriarhul Enoh în descrierea viziunilor sale legate de îngeri și demoni, de cerurile și iadurile din lumea de dincolo, sunt egalate doar de Apocalipsa Sf. Ioan. În ciuda caracterului său fragmentar, Cartea lui Enoh poate fi considerată expresia clară a trăirii și cunoașterii mistice din timpul Vechiului Testament, cu consecințe de netăgăduit și în vremea celui Nou. - Alexandru Anghel

Cuprins:

• Literatura apocaliptică

• Cartea lui Enoh (cap. I-XXXVI)

• Pildele (cap. XXXVII-LXXI)

• Cartea mersului luminătorilor cerești (cap. LXXII-LXXXII)

• Vedeniile din vis (cap. LXXXIII-XC)

• Secțiunea finală a cărții (cap. XCII-CV)

• Un adaos la Cartea lui Enoh (cap. CVIII)

Traducere din limba engleză de Alexandru Anghel.