Căutând-o pe Alaska
Căutând-o pe Alaska
Acum intr-un serial disponibil pe HBO GO
Miles Halter, un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre in ultimele lor clipe de viata – pleaca la scoala cu internat Culver Creek in cautarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut“. Acest Necunoscut se dovedeste mai tulburator decat si-ar fi imaginat vreodata cand in noul sau cerc de prieteni isi face intrarea seducatoarea Alaska Young. Inteligenta, amuzanta, imprevizibila, Alaska il atrage intr-o lume misterioasa de lumini si umbre, ce sta sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolivar, faimosul general imortalizat de Gabriel Garcia Marquez: „Cum o sa mai ies eu din labirintul asta?“ Nimic nu va mai fi la fel...
Fragment:
"Cu o suta de zile inainte
- N-as vrea sa pun aceasta intrebare evidenta, dar de ce Alaska? am intrebat-o eu.
Tocmai primisem inapoi testul la algebra avansata si am fost strabatut de un val de admiratie pentru Alaska, de vreme ce lectiile ei imi pavasera calea catre un minus opt. Ne aflam in sala TV, uitandu-ne la MTV sambata mohorata si innorata. In sala TV, mobilata cu canapele lasate in urma de generatiile anterioare, plutea un miros de praf si de mucegai - si, probabil din acest motiv, nu era aproape niciodata ocupata. Alaska a luat o gura de Mountain Dew si mi-a luat mainile intr-ale ei.
- Intr-un tarziu tot soseste. In regula, deci mama era un fel de hipiota cand eram mica. Stii tu, purta pulovere pe care si le impletea singura, fuma multa iarba etcetera. Si tata era genul de republican convins, asa incant, atunci cand m-am nascut, mama a vrut sa-mi puna numele de Harmony Springs Young, iar tata voia Mary Frances Young.
In timp ce vorbea, dadea din cap pe ritmul muzicii de la MTV, cu toate ca acel cantec era genul de balada pop la comanda pe care ea pretindea ca o detesta.
- Asa ca in loc sa-mi puna numele de Harmony sau Mary, ei s-au pus de acord sa ma lase pe mine sa hotarasc. Asa ca, atunci cand eram mica, ma strigau Mary. Adica, spuneau scumpo sau ceva de genul, dar pe formularele de la scoala si in chestii de-astea, numele meu era Mary Young. Iar apoi, la cea de-a saptea aniversare a mea, cadoul pe care mi l-au facut a fost sa ma lase sa-mi aleg numele. Misto, nu? Asa ca mi-am petrecut intreaga zi studiind globul pamantesc al tatalui meu si incercand sa gasesc un nume dragut. Iar prima mea alegere a fost Ciad, ca tara aia din Africa. Dar apoi tata mi-a spus ca Ciad era un nume de baiat, asa ca am ales Alaska.
Mi-as fi dorit ca parintii mei sa ma fi lasat pe mine sa-mi aleg numele. Dar au ales singurul nume pe care primii nascuti Halter l-au avut vreme de secole.
- Dar de ce Alaska? am intrebat-o. Mi-a zambit.cu coltul drept al gurii.
- Ei bine, mai tarziu am aflat ce insemna. Provine dintr-un cuvant din limba populatiei aleute, Alyeska. inseamna „locul de care se sparg valurile" si imi place la nebunie. La acea vreme n-am vazut decat ca scria Alaska pe glob. Si era mare, asa cum voiam si eu sa fiu. Si era al naibii de departe de Vine Station, Alabama, asa cum voiam sa fiu si eu. "
PRP: 47.58 Lei
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
38.06Lei
38.06Lei
47.58 LeiPrimești 38 puncte
Indisponibil
Descrierea produsului
Acum intr-un serial disponibil pe HBO GO
Miles Halter, un adolescent singuratic pasionat de cuvintele rostite de personaje celebre in ultimele lor clipe de viata – pleaca la scoala cu internat Culver Creek in cautarea a ceea ce Rabelais numea „Marele Necunoscut“. Acest Necunoscut se dovedeste mai tulburator decat si-ar fi imaginat vreodata cand in noul sau cerc de prieteni isi face intrarea seducatoarea Alaska Young. Inteligenta, amuzanta, imprevizibila, Alaska il atrage intr-o lume misterioasa de lumini si umbre, ce sta sub semnul ultimelor cuvinte ale lui Simon Bolivar, faimosul general imortalizat de Gabriel Garcia Marquez: „Cum o sa mai ies eu din labirintul asta?“ Nimic nu va mai fi la fel...
Fragment:
"Cu o suta de zile inainte
- N-as vrea sa pun aceasta intrebare evidenta, dar de ce Alaska? am intrebat-o eu.
Tocmai primisem inapoi testul la algebra avansata si am fost strabatut de un val de admiratie pentru Alaska, de vreme ce lectiile ei imi pavasera calea catre un minus opt. Ne aflam in sala TV, uitandu-ne la MTV sambata mohorata si innorata. In sala TV, mobilata cu canapele lasate in urma de generatiile anterioare, plutea un miros de praf si de mucegai - si, probabil din acest motiv, nu era aproape niciodata ocupata. Alaska a luat o gura de Mountain Dew si mi-a luat mainile intr-ale ei.
- Intr-un tarziu tot soseste. In regula, deci mama era un fel de hipiota cand eram mica. Stii tu, purta pulovere pe care si le impletea singura, fuma multa iarba etcetera. Si tata era genul de republican convins, asa incant, atunci cand m-am nascut, mama a vrut sa-mi puna numele de Harmony Springs Young, iar tata voia Mary Frances Young.
In timp ce vorbea, dadea din cap pe ritmul muzicii de la MTV, cu toate ca acel cantec era genul de balada pop la comanda pe care ea pretindea ca o detesta.
- Asa ca in loc sa-mi puna numele de Harmony sau Mary, ei s-au pus de acord sa ma lase pe mine sa hotarasc. Asa ca, atunci cand eram mica, ma strigau Mary. Adica, spuneau scumpo sau ceva de genul, dar pe formularele de la scoala si in chestii de-astea, numele meu era Mary Young. Iar apoi, la cea de-a saptea aniversare a mea, cadoul pe care mi l-au facut a fost sa ma lase sa-mi aleg numele. Misto, nu? Asa ca mi-am petrecut intreaga zi studiind globul pamantesc al tatalui meu si incercand sa gasesc un nume dragut. Iar prima mea alegere a fost Ciad, ca tara aia din Africa. Dar apoi tata mi-a spus ca Ciad era un nume de baiat, asa ca am ales Alaska.
Mi-as fi dorit ca parintii mei sa ma fi lasat pe mine sa-mi aleg numele. Dar au ales singurul nume pe care primii nascuti Halter l-au avut vreme de secole.
- Dar de ce Alaska? am intrebat-o. Mi-a zambit.cu coltul drept al gurii.
- Ei bine, mai tarziu am aflat ce insemna. Provine dintr-un cuvant din limba populatiei aleute, Alyeska. inseamna „locul de care se sparg valurile" si imi place la nebunie. La acea vreme n-am vazut decat ca scria Alaska pe glob. Si era mare, asa cum voiam si eu sa fiu. Si era al naibii de departe de Vine Station, Alabama, asa cum voiam sa fiu si eu. "
Detaliile produsului
S-ar putea să-ți placă și
De același autor
Review-uri
oproiu emilia
20/02/2025 13:05
O mizerie de carte.
Nu este de mirare că tinerele generații se duc in cap. Nu se poate numi literatura o asemenea scriere.
Arată mai mult
Achiziție verificată
bookworm_39
02/09/2020 19:54
Am adorat-o. Este cartea care m-a făcut să ador să citesc și e, probabil, cartea mea preferată de la John Green. Celelalte nu se ridică la nivelul acesteia. Nu am văzut filmul, nici nu știu măcar dacă a apărut, dar pare promițător. Mi-a plăcut și că un personaj din carte, Lara, e româncă.
Arată mai mult
Lau34
22/08/2020 15:54
Nu stiu dar nu cred ca John Green va primi vreodata mai mult de trei stele pentru o carte de la mine. Trebuie sa recunosc ca asta m-a tinut rau de tot in priza si am citit incontinuu la ea, de curiozitate dar si fiindca e foarte catchy. Povestea il urmareste pe Miles, un tip de 17 ani care vine la liceu in Alabama si se imprieteneste cu colegul sau de camera - Colonelul, cu un tip pe nume Takumi si, cel mai important, cu Alaska, de care se indragosteste. Cartea e impartita in doua parti: INAINTE si DUPA. Ar fi un spoiler daca as explica ce inseamna asta.Cartea se vrea a fi filosofica, Miles fiind in cautarea iluminarii insa lasandu-mi un gust foarte amar la sfarsit, cu eseul lui pentru ora de religie... Intrebarea fundamentala este cum se iese din labirintul durerii iar el gaseste un raspuns destul de ok pentru asta (=nu iesim) insa super prost exprimat, dupa parerea mea. Alaska e o tipa groaznica. Nu mi-a placut. Era depresiva tot timpul si nu dorea sa lase pe nimeni sa-i afle secretele. Cei trei tipi se gasesc in situatia de a incerca sa afle ce gandea ea, insa nu reusesc, bineinteles. Mai apare si personajul Larei (care e romanca), prietena lui Miles pentru scurt timp insa existenta ei mi s-a parut inutila.Per-total, a fost descrisa viata din campus, intr-un mod super interactiv, amuzant chiar caci grupul lor de prieteni se ocupa in mod special cu farsele. Profesorii (=Batranul, profesorul de religie) si Vulturul (supraveghetorul) au fost personaje foarte simpatice. Mi-a placut enorm spatiul in care s-a desfasurat actiunea insa actiunea in sine, nu. De asta i-am dat trei stele.Mai ramane si misterul Alaskai, care aduce multe teme in discutie insa nu stiu ce sa zic despre el. Miles, la fel ca autorul cartii, are o obsesie pentru memorarea ultimelor cuvinte a oamenilor importanti din istorie... Asta e o chestie interesanta; temele generale sunt: moartea si viata dupa moarte, durerea si Necunoscutul. A fost o carte ok, din a carei lume mi-e foarte greu sa ies acum fiindca e o lume in care chiar mi-ar placea sa traiesc. O recomand celor cauta o poveste buna, o carte medie ca nivel de dificultate, care vor sa patrunda in "lumea adolescentilor", cu toate problemele si intrebarile pe care le presupune. N-o sa inteleg niciodata de ce sunt romantizati oamenii precum Alaska, in mod evident aflati in dezechilibru mintal, si de ce se presupune ca ei sunt centrul universului, spre care restul oamenilor se indreapta orbeste. Singurul lucru cool la ea ar putea fi farsele... Pana si Miles si ceilalti doi tipi recunosc ca de cele mai multe ori o urasc, pentru tot ce a reprezentat ea, pentru toanele ei si asa mai departe. Totusi, de ce trebuie sa fie asa afectati de existenta ei? Cu toate ca la final, din aceasta nu se alege decat o concluzie utila pentru restul vietii lui Miles, personajul principal (prin ochii caruia vedem actiunea). Da, asta a fost cu adevarat interesant. Dar cartea este mediocra. As putea vorbi despre ea incontinuu. Ca ar fi putut avea patru stele daca eseul lui Miles n-ar fi fost asa de aiurea, daca... - ceea ce mi-a placut in schimb, a fost realismul. Chestia pe care o caut eu in orice carte. Realismul, adevarul, logica. Chestiile astea nu-i lipsesc niciodata lui Green, chiar daca personajele lui sunt asemanatoare ca si tipologie. Imi place John Green. Astept sa ma uimeasca, pentru ca stiu ca poate. Sunt oarecum traumatizata. Cititi cartea asta.
Arată mai mult
MRee
27/05/2020 16:00
John Green are un tipar al catilor care imi displace,din pacate aceasta face parte din acel tipar.
Arată mai mult
Dragoi Alexandra Adi
14/05/2020 21:43
Ador cartile lui John Green, insa aceasta nu este la fel de buna ca si celelalte. Actiunea acestei carti nu m-a atras chiar atat de mult pentru a-i acorda 5 steluțe! Merita citita!
Arată mai mult
Ana Maria Oprea
27/04/2020 23:43
Nu am citit multe carti de la John Green, dar aceasta a fost draguta. Ce i drept, nu am indragit-o pe Alaska.
Arată mai mult
Vircan Raluca
24/04/2020 05:28
John Green este un autor extrem de nonconformist, care abordeaza intru-un mod realist probleme cu care oamenii se confrunta de-a lungul vietii lor. Nu te invaluie intr-o bucla in care totul pare roz, ci te readuce in contact cu realitatea.
Arată mai mult
Bogdan Loredana5
03/04/2020 04:38
O carte fascinantă! Am văzut chiar şi filmul după câţiva ani de la citirea cărţii. Cât despre Alaska, a fost (pe parcursul citirii cărţii) şi este un mister. Mă aşteptam la un alt fel de final, şi totuşi este o carte genială.
Umorul Colonelului şi al Alaskăi este super. :)
Consider că e una dintre cele mai bune cărţi ale lui John Green, după părerea mea. Merită citită cu siguranţă!!!
Arată mai mult
