Lumina care umple in rugaciune inima nu e o lumina a cunoasterii teoretice, ci a simtirii evidente si iubitoare a prezentei lui Hristos; orizontul deschis de acea lumina e un orizont al comuniunii cu Hristos, in care inima a intrat iesind din ingustimea inchisorii in limitele eului propriu, e un orizont al vietii, al curatiei, al bucuriei, al pacii. Numai deschizind sau actualizind aceste potente de simtire ale inimii cugetarea se intilneste acolo cu Hristos. Numai acolo Hristos, Soarele mai presus de simturi si de intelegere, Isi daruieste sufletului care L‑a primit la botez cu credinta razele Lui datatoare de lumina, de caldura duhovniceasca, de pace, de iubire, de bucurie. Hristos Se iveste in acel interior intim al omului numai cind sufletul Il primeste cu credinta si cu iubire de bunatate sau de bunatate echivalenta cu frumusetea (cu filocalia). - Parintelui Dumitru Staniloae