Chiar dacă citisem mai de mult cartea, chiar dacă văzusem câteva ecranizări ale romanului (cea mai reușită mi s-a părut cea din 1969 a regizorului L. Kulidjanov), reluarea lecturii „Crimă și pedeapsă” m-a făcut să descopăr noi și noi înțelesuri ale acestui text uluitor! Și cum să nu fie altfel când descopăr un om (Raskolnikov) ireal într-o lume ireal de... reală, un om al impulsurilor de moment chiar dacă „logica” acțiunilor sale există undeva în adâncurile mlăștinoase ale subconștientului, un om care susține „dreptul la crimă” fără să știe că peste jumătate de secol alții se justificau la fel prin instituirea lagărelor de concentrare și a experimentelor pe subiecți umani?!

Și totuși, pedeapsa propriei conștiințe nu poate fi suportată de unul singur, de aici necesitatea confesiunii, pentru a împărți povara cu altcineva! Așa se întâmplă și cu alți nelegiuiți care simt nevoia să aibă complici în fărădelegile lor! În toată alunecarea spre o nebunie „temporară” apar totuși două momente minunate, aproape miraculoase!

Primul îl constituie apariția mamei și surorii lui Raskolnikov căutându-l asemeni Michaelei pe Don Jose din opera Carmen de Bizet însă fără succes! Totuși, al doilea miracol , cel din final când Sonia îi deschide sufletul spre o adevărată și curată iubire este cel care ne dă speranțe într-un viitor!

O carte cu adevarat deosebita si o opera complexa. Mi se pare ca tot ce a scris F.M. Dostoievski merita citit, iar aceasta editie arata foarte bine. Recomand!

„Crimă și pedeapsă” urmărește drama lui Raskolnikov, un tânăr student care comite o crimă convins că ideile sale îl plasează „dincolo de morală”. Prin confruntarea cu vinovăția, suferința și căutarea mântuirii, Dostoievski explorează tensiunea dintre liber arbitru și conștiință. Lucrarea dezvăluie lupta interioară a omului între rațiune, pasiune și moralitate.

Se poate caracteriza ca fiind un roman psihologic de o profunzime extraordinară, care explorează lupta interioară dintre bine și rău, vinovăție și mântuire. Personajul principal, Raskolnikov, un student sărac din Sankt Petersburg, comite o crimă pe care încearcă să o justifice printr-o teorie morală radicală. Pe parcursul romanului, Dostoievski ne introduce în labirintul conștiinței sale tulburate, analizând cu minuțiozitate remușcările, frica și căutarea disperată a sensului. Temele centrale – justiția, suferința, credința și iertarea – sunt tratate cu o intensitate rară. Stilul narativ tensionat și introspectiv face din Crimă și pedeapsă nu doar o capodoperă a literaturii ruse, ci și una dintre cele mai importante opere despre natura umană scrise vreodată.

Pe scurt, o carte minunata!

O operă formidabilă complexă în adevaratul sens al cuvântului prin volumul de conținut si prin complexitatea personajelor.Cartea explorează teme mai puțin recurente celor mai multi autor,stari nefaste,nevroză,angoasă,psihoza,delir etc,toate transpuse într-o poveste complexă care pleaca de la un tânăr moralist care figurează prin ideea simplă "scopul scuza mijloacele".Crima produsa asupra unei batrane camatarese care trăiește prin înselaciunea produsa asupra celorlați,tanarul Raskolnikov comite crima cu gandul ca face o faptă buna pentru cei din jur,însă povara unei crime necunoscuta in reprezentarea sa de către tânăr il va face sa cedeze psihic,acesta figura si inainte cu stari asemănătoare,dar crima intensifica totul la un nivel profund de delir continuu care dezumanizeaza persoana in cauza.Singura scapare pentru el este mântuirea,prin denuntarea propriului pacat si prin ispășirea pedepsei,însă încăpățânarea si mandria acestuia sunt 2 caracteristici care il opresc de la ideea salvarii,totul se amână pana la finalul romanului pana cand o simpla fata la fel de distrusa moral si psihic ca si personajul eponim,însă cu un fleac de credință îi insufla refugiul in divinitate si îl convinge sa se mântuiască.Caracterul întreg al cartii este concentrat pe suferință si chin nu doar in esenta personajului principal ci si in a celor din jur fiind prezentate preponderent necazurile lumii si tristetea profundă.In concluzionarea celor prezentate prin propria analiză,cartea prezinta demn si complex consecintele lispei credintei si prezenta păcatului suprem,cel al uciderii prezent in corelare cu cel al sinuciderii, toate amplasate într-un personaj constient de propria valoare intelectuala,mândru si profund,pacatul si propriile valori umane se confrunta printr-o lupta dintre viata moarte,recomand cartea celor curioși în abordarea temelor lispei de credinta si a romanelor profund psihologice.

Un roman clasic despre om, pacatele lui si pedeapsa pe care o primeste pentru acestea. In viata, nimic nu ramane nepedepsit!

Recomand

O carte superba, am cumpărat o ca lectura pentru evaluarea naționala. Recomand!!! Sumbra, dar chiar este pe gustul meu!

❤️

e mai mica decat credeam da e chiar ft faina