Am citit cartea în limba engleză și mi-a plăcut foarte mult. Mă bucur să văd cǎ a fost tradusă în limba română. Este o carte profundă și tulburătoare, care explorează teme de supraviețuire, izolare, identitate și sensul umanității în fața unui viitor distopic. Cartea spune povestea unei tinere fete care trăiește într-un univers post-apocaliptic, alături de alte 39 de femei captive într-o închisoare subterană. Ele nu își amintesc cum au ajuns acolo, cine sunt cei care le-au închis sau ce s-a întâmplat în lumea exterioară. În mijlocul acestei incertitudini, povestitoarea – singura fată tânără din grup – încearcă să înțeleagă propria existență și, implicit, să descopere adevăruri fundamentale despre ceea ce înseamnă a fi om. Stilul de scriere al lui Harpman este poetic și introspectiv, iar atmosfera creată este una de alienare profundă. Cititorul este atras într-un univers straniu și deprimant, unde absența istoriei și a contextului creează o permanentă stare de neliniște. Personajele sunt conturate minimalist, însă acest lucru subliniază și mai mult ideea că, în esență, existența fiecăreia este redusă la un nivel fundamental de supraviețuire și căutare a unui sens. O recomand cu drag! Este o lectură de 5 stele (pentru mine), care invită la reflecție profundă și se adresează celor care apreciază romanele filozofice, introspective, despre fragilitatea și misterul existenței.