Fragment din romanul "Sub luna de sofran" de Nicole C. Vosseler:

 

“Cand barbatul se indrepta spre usa, Maya isi dadu seama ca intre timp se intunecase si ca ea isi lasase in jos mana in care tinea ciobul de lut. El se mai intoarse o data spre ea.

- Aveti si un nume?

- Maya. Maya Garrett.

- Maya, repeta el lungind silabele si felul cum le accentua misca ceva in Maya, si apoi o mai misca o data cand el adauga: “Ana ismi Rashad”.

Barbatul inchise usor usa in urma lui, iar Maya auzi cum cineva trage un zavor. Se rezema de perete tragand adanc aer in piept, lasa ciobul sa-i cada din mana si privi intr-o parte, pe geam. Pe cerul intunecat se aprinse un punct lumina roz pe la margini, iar Maya privi nelinistita spre luceafarul de seara care i se paruse mereu atat de plin de promisiuni, insa care astazi declansa in ea o senzatie de singuratate. Genunchii ii cedara, iar ea se ghemui si isi ingropa capul intre coate. Ar fi vrut sa fie doar un cosmar, dar stia ca totul in jurul ei era aievea. Ceea ce spusese acest Rashad sunase de parca el si oamenii lui ar fi trimis la garnizoana mesajul ca Maya se afla in puterea lor si putea doar spera ca oficialitatile din Aden sa actioneze rapid si sa o elibereze curand.

- Cand va fi asta? sopti ea asezandu-se pe podea, cuprinzandu-si cu bratele genunchii stransi si proptindu-si barbia de ei.

Ce se intampla daca Coghlan nu facea nimic? Maya avea o idee vaga cat de mare era tara asta care se intindea in spatele stramtorii dintre Aden si peninsula araba. Daca voiau, rapitorii ei o puteau face pur si simplu sa dispara fara sa mai revada vreodata ceva familiar, si nimeni nu avea sa mai afle ce se intamplase cu ea. Se gandi la Ralph si se intreba daca isi facea griji pentru ea sau daca ii aducea reprosuri, poate chiar era usurat ca scapase de ea.

Maya se simtea rau. Isi dori sa dea timpul inapoi, sa nu fi urcat ieri la turn, sa nu fi pus niciodata piciorul in Aden, sa nu fi fugit cu Ralph. In acest moment Maya ar fi incheiat. fara sa clipeasca, un pact cu diavolul, ca sa ii aduca inapoi  anul care tocmai trecuse. Atunci ea nu ar sta aici, Jonathan ar mai fi inca in viata, iar Richard poate nu ar fi pe drum spre Crimeea."