Am pus in cartea asta toata stiinta mea, toate cautarile si intelegerile mele din ultimii ani - multi, de studiu, si mai putini, dar foarte intensi, de practica terapeutica (am lucrat cu aproape o mie de oameni in taberele si atelierele mele), dar si munca mea cu mine din tot acest timp. Nu pretind ca intelegerile mele sint cele adevarate sau ca ce a functionat pentru mine si oamenii cu care am lucrat poate functiona si pentru tine. Nu sint un guru si, te rog, oricine ai fi, cititorule, ia cu beneficiu de inventar tot ce vei gasi in cartea asta. Indoieste‑te, verifica cu tine, in interiorul tau, daca ti se potriveste ce citesti. E in regula daca nu. Peste ani, toate astea ar putea suna oricum altfel, datorita modului in care intelegem, studiem, descoperim lucrul cu psihicul uman - iar eu stiu ca pot gresi acum sau avea intelegeri partiale, insa mai stiu si ca, asa cum sint, intelegerile mele pot ajuta pe cineva, poate chiar pe tine, sa nu te mai simti singur, defect, de nereparat. Sper ca, la finalul acestei carti, prin crapaturile fiintei tale sa intre lumina despre care vorbeste Cohen si sa simti ca nu e nimic fundamental in neregula  cu tine sau cu lumea, asa cum zice titlul acestei carti.

Am scris cu multa iubire si multa compasiune cartea asta: in primul rind pentru mine, apoi pentru fiecare om care o va citi, pentru istoricul lui personal, mai mult sau mai putin traumatic, pentru greul pe care il duce in spate, pentru adaptarile si strategiile la care a fost nevoit sa recurga pentru a supravietui. Si cu multa incredere in viata si in capacitatea noastra umana de a ne regenera, de a fi bine, de a continua sa crestem. - Petronela Rotar

Port pe umarul sting gol tatuajul pe care mi l-am facut acum un an, un kintsugi reinterpretat de mine, cu cerneala rosie ca singele, semn ca si fiintele sparte, zdrobite se pot reintregi, exact ca portelanurile, si ca urmele ranilor, cicatriile nu sint de ascuns, nu sint rusinoase, ci sint semnele lasate de vindecare, semne de izbanda. Nu am ales eu sa fiu ranita (desi uneori asa ar putea parea), dar eu am ales sa ma vindec. - Petronela Rotar